Scoala si despre scoli

Recomandări

Am ales să vorbesc despre școală, despre cât de important e să faci una,  despre cât de esențial e să faci altă,  despre cât de a€œla moda” e să le faci pe toate. Despre diplome și despre oameni.

Țin să menționez de la început că aceste rânduri nu au nici o legătură cu vâlvă diplomelor și doctoratelor de prin televizoare.

De curând am absolvit o școală, de la care am primit și o diplomă, frumoasă diplomă -€“ Școală ADC, și am fost rugată să scriu câteva rânduri despre experiență.

Pentru cei ce nu știu, Școală ADC este o școală de creație, care te inițiază în lumea publicității. Cu tutori celebri, cu brief-uri, cu tot tacâmul. 3 luni de pregătire intensiva, cu 2 întâlniri săptămânale: 1 seminar și 1 ședința de lucru în agenție. Este frumos.

Revenind la acele câteva rânduri, am amânat momentul, cred, pentru că gândindu-mă la ”scoala” mi-am dat seama că nu mai știu ce înseamnă. Nu mai știu dacă ceea ce cred eu că înseamnă școală, înseamnă la fel pentru toată lumea. Sau poate nici n-o fi important să însemne același lucru.

Cred cu tărie însă că școală ar trebui să arate altfel atât la propriu cât și la figurat. Că n-ar trebui ca la 7 ani să ne lovim de clădirea paralelipipedică de culoarea piersicuței. N-ar trebui să ni se mai facă pielea de găina când auzim “scoateti o foaie de hartie” și n-ar trebui să mai învățam capitalele statelor din Africa pe de rost. Ar trebui ca școală să ne inspire, ar trebui să ne facă să vrem să cunoaștem, nu să ne fie frică, sau să nu ne pese că nu știm.

Într-un sistem în care diplomele par mai ușor de obținut decât un bilet la o premieră, și în care “nucleul societatii” -€“ familia, pare mai descentrată decât a fost vreodată, școala ar trebui (cu riscul de a mă repeta) să inspire. Ar trebui să ne ghideze, să ne susțină, să fie precum podul acela aparent fragil, care unește două stânci și care sigur te duce pe partea cealaltă.

Școala ar trebui să ne învețe, și pentru a treia și ultima oară, școală ar trebui să ne inspire.

Așa cum a făcut ADC-ul cu mine. M-a luat pe nepusă masă, m-a legat la ochi, m-a învârtit de câteva ori, și apoi mi-a dat drumul. ADC-ul cu totul -€“ cu tutorii, cu colegii, cu neprețuita informație. Școală asta de concept te aruncă acolo unde trebuie, cu cine trebuie și ține doar de tine dacă vrei/poți să embrace the whole thing.

Poate experiențele de tipul ăsta nu se pot aplică și pe o școală “normala”, poate ar trebui să upgradam cuvântul “normal”, să-l repozitionam și eventual să-i facem și un branding. Poate că nu ne mai face față. Poate așa am putea  vedea că normal, nu este normal pentru toată lumea nici când vine vorba de școală.

Și atunci revin cu – e bine oare să faci școală? Să ne orientăm către școli din-astea mai speciale? Să facem cât mai multe? Să nu facem niciuna, că e mai importantă “scoala vietii”? Personal, tind să mă îndepărtez de ideologia școlii tradiționale, dar nu vreau să vă influențez așa că mă opresc aici. Sper doar că v-am ridicat niște semne de întrebare, îl las pe colegul meu pasq, să vă mai zică de o școală anormală.

Pocs mi-a oferit spațiu în articolul ei să vorbesc despre școală. Despre The Alternative School for Creative Thinking, pe care am absolvit-o fix acum un an. M-am întrebat de unde modă asta cu școlile de publicitate, de ce există și cine participă la ele. Cu siguranță au un rol de profesionalizare, dar sunt în același timp un “pool” de tinere speranțe. Și cu speranțe te înscrii.

The Alternative School este în primul rând un foarte bun exercițiu, pentru că rezolvăm săptămânal câte un brief și le supuneam judecății colegilor și tutorilor invitați. Acesta e mecanismul – briefuri, rezolvări, clasamente, totul în echipe copy-art. Aș spune că nu este o școală pentru cei neinițiați, ci una de specializare, dar nivelul nu este foarte avansat, iar candidatul ideal e tânărul absolvent de jurnalism, comunicare, sociologie (pentru copy) sau arte (pentru art), fără prea multă practică la activ. Dar, după cum știți, în publicitate regulile nu înseamnă foarte mult. E o bună ocazie să pui bazele portofoliului, sau să-l consolidezi. Nu e o școală tradițională, depinde foarte mult de ține cu ce rămâi, eu unul m-am ales cu câțiva prieteni. Iar premiul merită tot efortul: participarea la Cannes Lions Festival of Creativity că young lion, dar despre cât de minunat este acolo, cu altă ocazie.

Un prieten care a terminat Poli, (sau viceversa) și care acum e un copywriter de succes, îmi spunea că el nu crede în școli. Tu însă, dacă ai nevoie de confirmare sau de îndrumare, o astfel de școală e o metodă bună să începi.

 

Răspunsuri

  • Lvu_design

    Articolul e frumos și sunt de acord cu ideea de a inspira oamenii.
    Cu ce nu sunt de acord este utilizarea de englezisme (ex: upgradam). Mă enervez la maxim când citesc ceva ce îmi place și trebuie să filtrez cuvinte adaptate din engleză care au echivalent în română.