Microcomunitati si MarCom. Amin.

Recomandări

Imi ridic inapoi capul, iar in spatele meu, usa mai mica decat mine scartaie proaspat lacuita indarat in broasca. O figura zambitoare ne intampina si ne invita pe scaunele din fata. Eu si Sebastian ajunseseram exact la inceput. “Psalmul 36, va rog, apoi vorbim despre Noe.”

La Biserica Crestina dupa Evanghelie “Filadelfia”, oamenii iti zambesc tot timpul. Iti sorb orice vorba din cuvantarea ta de nou-venit (Sebastian in dreapta). Canta psalmi. Iti apreciaza insighturile “istete” de publicitar din Vechiul Testament. Apoi canta din nou psalmi, cu o energie sora cu a lui Noe inainte de potop.

Microcomunitatile nu sunt numai online. Ele sunt oriunde in jurul nostru, la o privire mai atenta. Ascunse in spatele unei usi mai mici decat noi, tocmai din dorinta de a nu deveni macrocomunitati. De la fanii Saab din Ardeal pana la iubitorii de fotbal american din Bucuresti, de la moda pana la religie, microcomunitatile sunt unite de niste crezuri comune puternice. Eu am ramas cu ceva din experienta crestina dupa Evanghelie (dar despre asta nu acum). MarCom are de lucru des cu ele. Si daca e greu sa le aflam secretele, nu ne ramane decat sa intram in ele ca si cum am fi de-ai lor. Nu ipocrit, ci cu dorinta de cunoastere. E posibil sa ne primeasca in mijlocul lor, chiar si pentru doua ore si jumatate.

Ba chiar ne pot oferi o baza pentru idei cu adevarat valoroase, precum cea de mai jos:

Am plecat de la Biserica Crestina dupa Evanghelie “Filadelfia” citind urmatoarea inscriptie langa usa proaspat lacuita. Eu am interpretat-o ca pe un fel de “nu depune juramant stramb fata de consumatorul tau”. Sau “nu face compromisuri cu ceea ce crezi”. Era 15 ianuarie.

PS: Dragilor de la Filadelfia, daca cititi aici, va multumesc pentru primirea calduroasa. Imi pare bine ca v-am vizitat. Sunteti deosebiti.

Răspunsuri