Who’s afraid of the big, bad advertising?

Recomandări

Astazi este o zi mare, din considerente strict editoriale. Inauguram o rubrica-experiment, in care dam unda verde la scris unor invitati care au ceva de spus despre comunicare, publicitate si alte minunatii. Si cum puteam sa marcam inceputul, daca nu cu cineva specializat in povesti? Iren este un om-generator-de-povesti, pentru care realitatea imbraca forme, culori si buline dintre cele mai variate. Probabil ca o stiti mai bine de pe momentul ei de liniste, mintea-de-ceai.  Pentru Fishington Post si doar pe moment, Iren este un psihanalist al publicitatii. Cum va face asta sa va simtiti?

Exista pe lumea asta oameni ce se tem irational de hartie, culori, bolsevici, ochi, de cifra 8, de lucrurile din partea stanga a corpului, de fenomene cosmice, de cuvinte, de mama-vitrega, de paduri, demoni sau zapada (daca mai doriti exemple puteti gasi aici http://www.phobialist.com/). Lista fobiilor e gigantica. Si totusi, desi exista tot felul de frici ciudate si obscure, se pare ca nimeni nu sufera de fobia de publicitate (asta daca nu luam in cauza mythophobia – frica de legende, povesti sau afirmatii false).

Se pare ca oamenii prefera sa impietreasca de frica atunci cand vad buburuze, nu panouri mari cu capete gigantice de oameni care zambesc alb si minunat si spun cuvinte perfecte. Si aparent nimeni nu tipa plin de teroare si fuge sa se ascunda sub pat atunci cand aude un jingle cristalin. Poate pentru ca toata lumea isi da seama si la nivel constient, si la nivel inconstient, ca ar fi culmea irationalului sa ne formam o frica irationala de ceva ce se gaseste pe absolut toate drumurile, etichetele, zeppelinele din nori si toaletele din baruri? Sau reclamele sunt un lucru mult prea recent, nu au intrat inca in inconstientul colectiv si n-avem inca stramosi care sa ne transmita ca o reclama la detergent s-ar putea sa dauneze grav evolutiei speciei umane?

[To be continued]


Răspunsuri