Directorul de Creatie si Ostropelul de pui, un Cuplu de Succes

Invitatul săptămânii

“Ti-e foame?” il intreb eu increzatoare.
“Nu”, vine de la el raspunsul simplu. “E 1 noaptea, nu pot sa mananc la ora asta”.

Cut. Suntem in imaginatia mea: am palarie, cizme rosii, sunt pisica din Shreck. Imi dau jos palaria si, cu un gest teatral, il privesc direct in ochi, duios, gales si convingator. Imediat, privirea mea il face sa exclame fericito-entuziast: “Da, chiar mi-era foame, ce-mi faci de mancare?!?!”.

Inapoi la realitate. Il mai intreb inca o data plina de speranta: “Sigur?!?!?!” Ma intelege si raspunde sec: “Maine dimineata, acum e prea tarziu ca tu sa gatesti si ca eu sa mananc”.

In alta ordine de idei, eu, Corina Bacanu, director de creatie la DDB, in viata mea secreta, gatesc. Pentru misoginii dintre noi, da, imi place sa stau la cratita. Si nu, nu pentru ca am o familie numeroasa de intretinut, si nici pentru ca sunt mancacioasa. Ci din nevoia si ambitia de a vedea la sfarsitul zilei pe masa o idee “terminata” sau “facuta” sau “produsa”.

Am citit undeva, mai demult, ceva despre creativii din publicitate si gatit. In afara de asocierea evidenta cu creativitatea, autorii au tras o concluzie care, pentru mine a fost, la momentul respectiv, mai mult decat revelatoare: gatitul amatoricesc, adica gatitul din placere, care devine un obicei, este un semn clar de frustrare. Stiu ca acum zambiti. Da, se pare ca sunt un pic frustrata. Parca va si vad incretindu-va fruntile si intreband: de ce, cum adica?

Mi-am propus sa iau Premiul Nobel pentru gatit in maxim 5 ani.

Adica asa: noi, oamenii care ne ocupam cu ideile simtim o nevoie incredibila de concretizare. Multi dintre noi vrem ACUM. Ei bine, pe langa faptul ca procesul creativ in sine dureaza foarte mult, in ultimii ani de criza, in advertisingul romanesc, ideile finalizate au devenit un fel de delicatesa – cum imi place mie sa le numesc, aceste banane si portocale de pe vremea lui Ceausescu.

Facem brain storminguri in fiecare zi, ne laudam la colegii de breasla cat suntem de destepti, dar, la un moment dat, cineva intreaba: Si? Ati facut ideile astea? Da-mi si mie un link, ceva. De multe ori pot sa dau un link, dar, de multe ori, pot sa dau doar ceva bun de mancare. Acum inchipuiti-va ca un director de creatie este incarcat de propriile lui ambitii si idei, dar si de ale colegilor lui care vad in el un luptator victorios in fiecare zi lucratoare de la 10,00 la 19,00. Recunosc aici in fata dumneavoastra si a lor ca, in cateva zile lucratoare, sunt doar un bucatar bun.

In luptele mele zilnice de a transforma o idee in ceva concret, ies, nu de putine ori, infranta. Nu are rost sa intru aici in detalii ca sa explic “de ce-ul” evident, sunt convinsa ca cei mai multi dintre voi stiti si intelegeti perfect.

In zilele cele mai proaste ma visez gatind pentru o nunta sau pentru un botez. Cred ca mi-ar satisface nevoia de concret pentru cel mult 3 saptamani si 2 zile. Ma imaginez ornand platouase, inventand noi retete de sarmale, gatind fripturi de pui sau de porc asa cum nuntasii n-au mai mancat niciodata, dandu-i pe spate cu o reteta de peste absolut fabuloasa, iar tortul de la sfarsit, vai, tortul… sa aseze pe buzele tuturor o singura intrebare: oare cum si din ce e facut?

Imi dau seama pe zi ce trece, tot mai mult, ca ideile si creativitatea nu inseamna nimic daca nu se transforma in cel mai bun ostropel de pui.

Back to reality: imi dau seama pe zi ce trece, tot mai mult, ca ideile si creativitatea nu inseamna nimic daca nu se transforma in cel mai bun ostropel de pui. Imi dau seama ca nici cel mai prolific brainstorming nu are valoare decat daca la sfarsit iese cea mai buna tarta de mere.

Stiu si spun ca imi place la fel de mult sa fac, cat imi place sa inventez.

Asadar, am decis sa am mai multa rabdare cu mine si sa accept ca drumul unei idei pana la finalizare e lung, foarte lung. Mai ales azi. Doar ca timpul petrecut asteptand, il voi face delicios si folositor: mi-am propus sa iau Premiul Nobel pentru gatit in maxim 5 ani.

Azi o sa-i fac salta de broccoli cu ceapa si rosii cherry, orez cu unt si frigarui de berbecut. Pofta buna la toata lumea!

Răspunsuri

  • Ioana Te

    …. pe principiul “You know what I love about cooking? I love that after a day when nothing is sure and when I say nothing, I mean nothing. You can come home and absolutely know that if you add egg yolks to chocolate and sugar and milk, it will get thick. That’s such a comfort.” (Julie Powell dixit) :)

  • cesafacamah

    sunt de acord
    needs more foc mic
    pe toata linia

  • http://twitter.com/sorintranca sorin tranca

    nu stiu cine e neplacutul in chestiune, insa daca raspunde sec la asa intrebari nu va merita, stimate director de creatie

  • http://www.prinromania.eu/

    Te sustin pentru Nobel! :)

  • Serban

    Scuze, am postat cu situl :( in loc de nume.

  • Rozana

    La toata lumea le place sa gateasca si la toata lumea le place sa manance!

    sau corect era “tuturor”??
    …hmm..oricum, pofta buna voi astia multi si succes la Nobel ca e loc se pare!

  • Corina Bacanu

    Draga Rozana, nu e frumos sa-ti mananci unghiutele. Voie buna la toata lumea, zic…

  • Alex

    foarte. foarte. tare.

  • http://www.facebook.com/mnazdravan Maria Năzdrăvan

    în mod bizar, chiar aşteptam să ajungă ideile astea la mine, cumva, cândva.