Lui Cristian Lupsa ii e DoR de povesti

Invitatul săptămânii

Pe Cristian Lupsa l-am urmarit atent, de la primul numar DoR pana cand a intrat in Lobul Creativ. E un om care, gratie Decat o Revista, demonstreaza ca jurnalimsul nu e doar cancan ci, in primul rand, o poveste de calitate. A facut o revista care a nascut un mic fenomen cultural. Si culmea, nici nu si-a pierdut simtul umorului sau pe cel al povestilor. Un interviu despre DoR, povesti gri si jurnalism de calitate cu cel mai infocat fan al wrestlingului din Romania, Cristian Lupsa :)

De ce ti-e DoR astazi?

Nici mie nu-mi vine sa cred că voi spune asta, dar imi e dor de putina lumina. Vremea recenta e sub patronajul Zeilor Mailurilor Administrative si am nevoie de un imbold ca să schimb deitatea. De fapt, imi e dor de vremurile in care citeam si scriam si jucam fotbal.

De ce nu mai stim sa povestim?

Nu cred ca foamea de povesti a fost saturata vreodată. Oamenii sunt o specie narativa. Povestim ce-am facut aseara in club, sau cum am construit o casa, sau cum au fost primele zile după nasterea copilului. Cine suntem e rezultatul unor povesti pe care le repetam la infinit: cum am crescut, deciziile pe care le-am luat, greselile pe care le-am facut, victoriile. Suntem povesti si ne intelegem pe noi prin povesti; tot asa ii intelegem si pe altii.

Cred ca intuitiv stim in continuare sa povestim. Avem probleme insa cand povestile astea trebuie sa fie mai riguroase. Si avem probleme cu diferentele dintre realitate si fictiune cand spunem povesti adevarate – eu cu astea ma ocup.

Trebuie sa existe o miscare prin timp si spatiu. Fara dinamism si un fir narativ o poveste e moarta.

Ce are DoR in plus fata de alte reviste din Romania? Ce defineste cititorul DoR?

Probabil cititorii nostri sunt mai curiosi si mai dornici sa inteleaga vremurile in care traim. Curiozitatea asta i-a adus la noi si ii tine aproape. Intrebarea cu ce are DoR in plus e mai simpla: conţinut. Un numar din DoR are texte cat 3-4 numere de reviste comerciale. Continut e facut mai atent, documentat mai bine, ilustrat mai pertinent. Nu vorbesc despre orice fel de continut – nu suntem o revista de arta -, ci de un jurnalism de profunzime care e aproape inexistent in Romania. Nu inseamna ca tot ce facem e cea mai buna executie posibila a unei teme, nu inseamnă ca acoperim tot ce ne-am dori – inseamna doar ca asta e misiunea noastra principala…

La numarul 100, pe cine ai vrea sa ai pe coperta DoR?

La ritmul actual de aparitie, cred că DoR #100 va iesi in 2040, deci trei optiuni posibile ar fi:
- Exoscheletul robot a la Krang (vezi Testoasele Ninja) care pastreaza in viata creierul lui Ion Iliescu, care, la 50 de ani de la mineriada, va face dezvaluiri in exclusivitate;
- Cristi Chivu, care, la 60 de ani, castiga primul titlu de antrenor din cariera cu o echipa din Ramnicu Valcea finantata de o coalitie de oligarhi locali implicati in IT.
- o coperta care anunta ca moare printul.

O poveste buna nu ofera raspunsuri usoare, ci te pune pe ganduri.

Spune-ne cateva secrete de “meserias” intr-ale povestilor.

Trei lucruri pe care as vrea sa le vad mai des in povestile de la noi – indiferent in ce mediu sau domeniu sunt produse:
- gri. O poveste buna nu ofera raspunsuri usoare, ci te pune pe ganduri.
Lumea in alb si negru e neverosimila – sunt prea putine momente/sentimente/oameni care sunt fie asa, fie asa. Stiu, greu de inteles in PR :-)
- actiune. Trebuie sa existe o miscare prin timp si spatiu. Fara dinamism si un fir narativ o poveste e moarta.
- mai putine momente in care povestitorul spune “Uite ce destept sunt!”.

Care a fost ultima reclama care ti-a placut mult mult de tot?

“Mult mult de tot” imi plac reclamele de afara, pentru ca nu se iau prea in serios. Mi-a placut seria Old Spice la nebunie. La noi, e mai modesta oferta. Sigur, vorbesc despre multe dintre ele – am transformat melodia de la Parizaki intr-un cantecel cu conotatie sexuala, de exemplu -, dar nu e din cauza unei reactii de tipul “wow”.

De ce iti place Wrestling-ul?

Dragi cititori, aceasta a fost o intrebare cumparata. :-) Ador wrestlingul pentru ca e plin de povesti, de rasturnari de situatie, de personaje cu motivatii si dorinte. Si, desigur, e plin cu oameni trantiti prin mese.

Un gand pentru cititorii Fishington si o poveste pe care le-o recomanzi?

Pentru o nemurire impacata, cumparati DoR de fiecare data. O poveste bună… Hmmm. Pe aia cu crima din Guatemala o stiti?

Suntem povesti si ne intelegem pe noi prin povesti.

Răspunsuri

  • http://lucrurisimplee.wordpress.com Anca

    foarte frumos :) deşi are mult mai multe de spus decât ce e redat aici..dar ştiu….politica online-ului…să nu “tracasăm” cititorii prea tare. mi-a plăcut oricum ;)

  • Romer!can

    Cristian is an upstanding storyteller of the highest caliber. I enjoyed getting to know him, years ago, when the world still seemed mysterious.