Proprietatea digitala in Romania – Mihai Buciuman

Invitatul săptămânii

MihaiBuciuman, avocat si colaborator la Rezistenta Urbana, ne vorbeste despre regulile de marketing in avocatura, diferendele dintre bloggeri si unele agentii de publicitate si ne introduce in chestiunea dreptului de proprietate digitala.

Ce ne poti spune despre marketing in acest segment de piata, cel al avocaturii?

Avocatura este un domeniu aparte fiindca legea si statutul profesiei de avocat interzic firmelor de avocatura sa faca reclama directa. Nu veti vedea panouri publicitare sau spoturi TV pentru astfel de servicii. In mare parte clientii se castiga prin word-of-mouth advertising dar exista si anumite activitati permise.

Sunt organizate conferinte si dezbateri si sunt oferite sponsorizari cu conditia ca sponsorul sa fie mentionat. Exista firme de rating al cabinetelor de avocatura care publica anual topul cabinetelor si specializarile in care acestea exceleaza. La nivel international este foarte important sa fii bine cotat in publicatii precum Legal500 si Chambers Europe, acestea fiind referinte utile multinationalelor care vor sa intre in Romania.

De asemenea, avocatii se bazeaza pe aparitia in presa sub forma de interviuri. Ei sunt mereu dispusi sa pregateasca raspunsuri informative si de aceea sunt preferati de jurnalisti.

Cum se poate rezolva juridic litigiul dintre bloggeri si agentiile de publicitate care nu i-au platit la timp?

Din ce cunosc acest tip de dealuri in care anumitor bloggeri le sunt promise sume de bani contra participarii la campanii publicitate rareori au ca baza un act scris – un contract de publicitate, o factura. Majoritatea intelegerilor sunt facute pe email si aceasta nu este o proba excelenta. Mai mult, partile in sine uita de multe ori sa bata palma pe aspecte esentiale, de exemplu pana cand si in ce mod se va face plata.

Legea pune la indemana oricarui creditor care nu si-a primit datoria anumite instrumente – pot sa parcurga procedura somatiei de plata care poate duce la executarea silita a agentiei de publicitate sau pot cere chiar intrarea in insolventa a acelei agentii, daca sumele restante sunt suficient de mari. Dar pentru aceasta e important ca bloggerii sa isi pregateasca si acte – circularea unui email cu confirmare de citire continand toate clauzele obisnuite ale unui contract de publicitate fiind un minim de precautie.

Majoritatea intelegerilor (dintre bloggeri si agentii n.r.) sunt facute pe email si aceasta nu este o proba excelenta. Mai mult, partile in sine uita de multe ori sa bata palma pe aspecte esentiale, de exemplu pana cand si in ce mod se va face plata.

Ce pot face bloggerii dpdv legal in momentul in care li se preiau articolele/ideile fara acordul lor?

In primul rand ideile in sine nu sunt protejate de nicio lege, oricine este liber sa se inspire din ce vrea el. Este inutil ca un blogger sa caute un remediu legal pentru o tema de discutie sau opinie preluata de altcineva.

Dar in Romania creatiile efective – text, imagine, video sunt protejate de legea dreptului de autor si autorul lor este suveran pe ceea ce se intampla cu acele opere. Mai mult, internetul ofera avantajul stabilirii efective a creatorului initial – e usor sa probam ca un articol a fost scris de un anumit blogger la un anumit timp dupa urma groasa pe care o lasa – in feed-uri de RSS, prin postarea pe Facebook, prin livrarea pe email.

Cand cineva plagiaza o astfel de opera ne putem adresa instantelor romanesti cu o actiune pe legea drepturilor de autor. Insa astfel de litigii pot dura ani de zile. De multe ori judecata poate fi evitata prin formularea unei notificari documentate si serioase privind incalcarea dreptului de autor in care sa fie mentionate si sanctiunile civile si penale la care poate supune plagiatorul. Notificarea ar trebui livrata direct, preferabil in forma fizica.

Stiu ca se elaboreaza un cod al drepturilor omului in mediu digital. Ne poti spune mai multe despre asta?

Exista mai multe ONG-uri si comisii ale unor corpuri legislative care au inaintat astfel de propuneri. Insasi Natiunile Unite au propus in 2003 completarea Cartei Drepturilor Omului astfel incat sa includa accesul la internet ca fiind un drept fundamental. Este foarte probabil ca la urmatoarea revizuire a acestor documente importante drepturi precum liberul acces la internet, libertatea de expresie in mediul digital, privacy-ul si protectia datelor sa prinda cap de afis.

Insa momentan vedem astfel de schimbari la nivelul celor mai importante documente de la nivel national – constitutiile unor state. De exemplu Estonia, Franta, Finlanda, Grecia si Spania au decretat accesul la internet ca fiind un drept fundamental al cetateanului. Finlandezii au stabilit si o viteza minima – 1 MB/s download. Discutia a fost deschisa si in Romania insa nu a primit foarte multa atentie.

De multe ori judecata poate fi evitata prin formularea unei notificari documentate si serioase privind incalcarea dreptului de autor in care sa fie mentionate si sanctiunile civile si penale la care poate supune plagiatorul

Este necesara o astfel de reglementare a spatiului digital?

Stabilirea unor astfel de drepturi este foarte importanta fiindca politicul va avea mereu o tendinta sa opreasca libera circulatia a informatiilor. Nu este o teorie a conspiratiei, este adevarul. Am vazut cum in Libia si Egipt dictatorii invatati de exemplul revoltelor din Iran au taiat efectiv accesul la internet. Ungaria are mari probleme privind cenzura digitala prin extinderea puterilor asupra internetului a unui organism politic care in mod traditional se ocupa de televiziune si radio. In Romania senatoarea Lia Olguta Vasilescu a inaintat, sub pretextul protejarii copiilor, o propunere legislativa privind cenzura comentariilor licentioase din media digitale.

Si Big Business-ul are tendinta de a limita liberul schimb de informatii. Cetatenii din Canada si SUA sunt supusi limitarii volumului individual maxim de download prin intermediul ISP-urilor. Este o reglementare care incearca sa rezolve in mod barbar problema transferului de date de volum mare – fisierele video – activitate care taie din profitul producatorilor de filme si emisiuni.

Un gand pentru cititorii Fishington?

Cine crede ca omul este liber trebuie sa se uite la lista mult prea sumara de drepturi pe care, cu multa lupta, oamenii si le-au asigurat abia recent – dreptul la viata, dreptul de a avea o familie, interzicerea torturii. Acum avem sansa sa ne asiguram si dreptul de a-i critica deschis pe cei care le incalca.

Răspunsuri

  • Pingback: Linkuri — Marius Sescu

  • FANE

    ce  mai faci ma tatZA SPARTA?? MARELE MIHAIIIII GRASUUUUUUUUUU .SA TE PUPE PAMANTU LA CIOC