Consum de emotii cu Razvan Mazilu

Invitatul săptămânii

Dansator, coregraf si actor – Razvan Mazilu este un artist care nu crede in limite sau canoane. Este direct si cand ofera interviuri si cand isi joaca rolul pe scena. Nu se sfieste sa critice piata culturala din Romania, sau pe cea de advertising. Noi va invitam sa il descoperiti pe Razvan Mazilu intr-un dialog despre dans contemporan, arta, publicitate si public.

Cat de liber si de creativ este dansul contemporan? Exista limite?

In arta contemporana nu exista limite, nu trebuie – cu atit mai putin in dansul contemporan, care se bazeaza pe corpul uman cu infinitele lui posibilitati de exprimare. Noi singuri ne punem limite, complexati si constrinsi de societate, prejudecati, frustrari, canoane de tot felul. Practic, am impresia ca fiecare zi este ca o cucerire, in fiecare zi in dansul contemporan apare ceva nou, un concept, un stil, o tendinta, un punct de vedere sau o intrebare care nu da raspunsuri, dar naste drumuri noi.

Intr-o piesa a lui Martin Sherman despre celebra dansatoare Isadora Duncan (prima artista care a dansat desculta), chiar Isadora are o replica in care spune, cu candoarea superba a crezului ei artistic: “Ii voi invata pe copii sa danseze. De fapt, nu ii voi invata nimic, asta e secretul. Doar sa inteleaga miscarile naturii, sa descopere frumoasele ritmuri ale corpului omenesc.”

La ce mi-ar folosi o echipa de marketing si PR intr-o piata culturala inexistenta, falsa, plina de monstruozitati culturale?

Aveti o imagine foarte bine definita. A fost construita cu un efort sustinut sau a venit ca o consecinta fireasca a carierei? Ce elemente sunt definitorii pentru imaginea si personal brandingul artistului Razvan Mazilu?

Stiu ca multi nu ma cred, dar nu mi-am programat niciodata construirea unei imagini, nu am gindit nicio strategie, nu am nicio echipa in spate. De fapt, la ce mi-ar folosi o echipa de marketing si PR intr-o piata culturala inexistenta, falsa, plina de monstruozitati culturale, in care mainstreamul e prafuit si kitschos iar arta contemporana, atunci cind nu e sterila si snoaba, abia se chinuie sa supravietuiasca? Cred ca as obosi sa lucrez la asa ceva, eu stau mult in sala de repetitii sau am multe spectacole si turnee, nici macar nu am timp.  In orice caz, acum, gindindu-ma, cred ca am o imagine mult prea edulcorata, prea romantica fata de ceea ce simt eu ca sunt azi.

Cred ca am putea sa fim mult mai creativi. Mai rafinati. Si sa renuntam la zona foarte romaneasca, foarte balcanica, zona lui “ne miscam si noi mai cu talent?”

Ce parere aveti despre publicitatea romaneasca actuala?

Cred ca am putea sa fim mult mai creativi. Mai rafinati. Si sa renuntam la zona foarte romaneasca, foarte balcanica, zona lui “ne miscam si noi mai cu talent?”, zona de caterinca grobiana, paguboasa sau smechera. Stiu ca poate fi o chestiune de target, dar uneori nu trebuie sa credem publicul mai timpit decit este. E ca si cu emisiunile de divertisment de la televizor, din ce in ce mai vulgare, cind se spune ca “asta vrea poporul”. Evident ca nu e asa. Poporul, marea masa vrea ce ii dai, il modelezi, il ridici, sigur ca nu ii dai  Mahler si Tarkovski, dar nici nu il indobitocesti cu buna stiinta.

In opinia dumneavoastra, poate primi publicitatea statutul de arta?

De ce nu, doar se bazeaza pe creatie, este conceputa de artisti. De multe ori, pentru mine, o reclama (sau un outdoor, pe o strada) a fost inspiratoare. In plus, cunosc scenografi care lucreaza si in publicitate si apoi vin in teatru cu idei si mijloace noi, updatate.

Telefonul mobil l-am schimbat la un moment dat de jena, caci aveam un Motorola legat cu elastic

Exista branduri la care nu ati putea sa renuntati? Care sunt acestea?

Recunosc, nu pot renunta la un brand adevarat cind e vorba de pantofi sau genti. Chestii extrem de frivole, deci. Nu “le am” cu masinile, nu am carnet si nici nu imi doresc. La repetitii folosesc de mult un casetofon cu CD-player, un Phillips obosit pe care am facut toate spectacolele. Mai sare CD-ul, dar e credincios. Nu port ceas de mina: am pierdut in trecut citeva, uitate in sala de balet. Telefonul mobil l-am schimbat la un moment dat de jena, caci aveam un Motorola legat cu elastic. Si tot asa…

Cum credeti ca arata profilul consumatorului de arta roman?

Pot sa va spun cine vine la spectacolele mele. Un public eterogen, format din tineri si virstnici, de fapt de toate virstele, un public avizat care stie, cit de cit, cu ce “se maninca” dansul contemporan sau spectacolele de teatru-dans, dar si cei care vin din curiozitate, pentru ca m-au vazut la televizor, si apoi mai vin si a doua oara, si a treia, pentru ca le-a placut. Asta e cel mai mare cistig.

Ce considerati ca au in comun consumatorii de dans contemporan?

Curiozitatea. Nevoia de a cunoaste lucruri noi, nevoia de poezie (dansul si poezia sunt, din punctul meu de vedere, foarte inrudite), nevoia de a-si pune intrebari, de a gasi o multitudine de raspunsuri, nevoia de evaziune, puterea si dorinta de a intelege si cuprinde mesaje mai sofisticate, nu mura-n gura, dorinta de a gindi in sala de spectacol, nu doar de a ”se ride” confortabil si caldut in fotoliul de plus.

Un gand pentru cititorii Fishington Post?

Simplu: sa vina la spectacole de dans, sa fie curiosi.

sursa foto

Răspunsuri

  • carina

    mereu proaspat, mereu sincer! candoarea lui se simte si in cele mai simple conversatii