Vlad Tăușance – antrenorul-jucător din Creative League

Invitatul săptămânii

Vlad Tăușance este scriitor, jurnalist, strategic planner și public speaker. Și-a antrenat creativitatea dezvoltând proiecte de publishing și platforme de comunicare online. Pregătit tehnic și tactic, trimite în terenul Creative Fitness Studio toate resursele de creativitate pe care le deține.

Cum se poziționează oamenii față de ideea de a fi creativ – este creativitatea percepută ca o nevoie, sau trebuie mai întâi să îi convingi că i-ar ajuta?

După ce trecem de o cafea şi de definiţii – creativitate vs. inspirație, inovație vs. noutate, artiști vs. creativi – toți suntem de acord: creativitatea este o nevoie și un upgrade personal sau profesional util. Nevoia există, trebuie doar exersate tehnicile și de văzut cum putem integra sau reține inovația la care țintim.

Ideea de Creative Fitness Studio funcționează doar la nivel personal, sau poate fi văzută și ca o “mișcare” la nivel de societate?

Creative Fitness Studio este programul unei fundaţii cu o misiune socială – transformarea României într-un hub creativ până în 2030. Aşadar, da, cursurile CFS ar trebui să schimbe lumea. Nu doar persoanele fizice sunt atrase de curs sau de oferta noastră, lucrăm pentru ONG-uri, start-up-uri sau chiar pentru corporaţii. Cursul provoacă declicuri personale care devin însă eficiente doar în cadrul unei comunităţi sau organizaţii care are nevoie organică de ele. CFS creează şi livrează definiții, conţinut şi experienţe, ar fi frumos ca în timp să producă și comunități. Este o destinație spre care încercăm să ține cârma cât mai dreaptă.

Cum crezi că ar arăta o întreagă comunitate de oameni, sau chiar un oraș întreg, dacă ar urma cu toții acest program?

Ar fi toți profesori și elevi în același timp, iar programul nu ar mai avea sens, și-ar fi atins deja scopul. Însă soluția nu este să transformăm CFS în materie obligatorie, ci să atingem o masă critică de oameni care să ducă mai departe inițiativa noastră, prin practică şi alte programe. Nu avem monopol pe creativitate, suntem doar inițiatori, un punct de plecare, scriem o definiţie provizorie. FFFF este un focar pentru schimbarea spre o societate a inovaţiei, ideea ar fi să apară cât mai multe.

Care e cea mai dificilă provocare când vrei să îi înveți pe oameni să fie creativi?

Orice ai avea de transmis, oricine ar fi destinatarul, este esențial să fii credibil și legitim. Iar asta se câștigă greu, prin muncă de documentare, experienţă personală relevantă şi generozitate. Trebuie să oferi respect şi să livrezi informaţie de calitate pentru a primi respect şi atenţie. Declicul se face când oamenii ce participă la CFS realizează că nu vorbim din cărţi, că suntem creativi la rândul nostru. Din fericire, declicul se face de la prima întâlnire. Nu poţi minţi când vrei să devii credibil, trebuie să demonstrezi şi să inspiri.

CFS

Care e cea mai mare satisfacție după ce se termină o ediție Creative Fitness Studio?

Cea mai mare satisfacţie este că va urma o altă ediţie, mai bună, iar cea care tocmai s-a terminat a fost mai bună decât cea precedentă. Sunt fericit, nu folosesc cuvântul acesta des, că evoluăm şi că procesul este de abia la adolescență.

Să fii “profesor de creativitate” presupune, dincolo de experiența personală, o muncă de documentare. De unde te inspiri, unde cauți și unde găsești cele mai bune unelte de care să îi înveți pe participanți să se folosească?

De un an am renunţat să mai citesc ficţiune sau poezie altfel decât accidental. Încerc să citesc cele mai noi titluri din domeniu şi domeniile conexe – marketing, social business, comunicare, proprietate intelectuală, persuasiune, start-up-uri – cărţi apărute în ultimii cinci ani. În paralel încerc să parcurg articole academice relevante care cartează creativitatea din abordări diverse: neuroştiinţe, antropologie, psihologie, istoria culturii. Pentru cei care vor să se apuce de săpat, le recomand să înceapă cu Mihaly Csikszentmihalyi – Creativity : Flow and the Psychology of Discovery and Invention. E mai veche, din 1996, dar este inevitabilă şi cuprinzătoare.

Interesul pentru tema creativităţii îmi rulează în background ca un virus. Intru în alertă de fiecare dată când găsesc ceva aplicabil pentru un articol sau pentru cursuri. De la jocul Pirate’s Cove la teoria farmecului a lui Guy Kawasaki, de la Mesh-ul Lisei Gansky  la blogul Digital Tonto sau articolele lui Ghiduc sau Constantin Vică despre proprietatea intelectuală, totul se leagă şi mă ajută să explorez teritoriul acesta vast şi oarecum arid teoretic. Am ajuns cumva ca obsedaţii de numerologie, să văd conexiuni peste tot.

Ai scris la un moment dat despre ” vârsta hacking-ului“. Crezi că putem fi toți “de-o seamă”?

William Gibson, un scriitor care mă inspiră la nevoie de vreo 20 de ani, a spus o vorbă mare: viitorul este aici, doar că nu este egal distribuit. Tehnic, cultural, biologic și mental, nu putem avea aceeași vârstă. Unii au înțeles mai repede cum poți să-ți piratezi sau resoftezi mintea și creativitatea, alții se agață încă de proprietatea intelectuală sau gândirea inginerească atât de dragi în deceniile trecute. Cred că valutele forte ale prezentului sunt know-how-ul, inovația și creativitatea, iar crizele nu fac decât să dovedească lucrul acesta. Investiţiile timpurii în monede exotice, cum este încă creativitatea, nu sunt pentru toată lumea, însă pentru curajoşi se prevede un profit frumuşel.

Care sunt primele trei lucruri de care trebuie să scape cineva când vrea să își dezvolte creativitatea?

Blazarea este cea mai toxică, creativitatea începe din curiozitate, din întrebări incomode şi sincere. Zgârcenia îi stă alături, pentru că creativitatea este un sport de echipă în care generozitatea şi colaborarea sunt esenţiale. Lipsa de răbdare este la fel de nocivă, pentru că inovaţia este un război de tranşee fără sfârșit, nu un meci de squash în pauză de prânz. După ce scapi de paraziţii mentali de mai sus, restul este doar o chestiune de antrenament.

Care e prima regulă pe care o aplici tu în job-ul ăsta?

Sinceritatea. Nu vând produse miraculoase, nu promit oferte de nerefuzat, nici nu evanghelizez. Îmi pun doar la bătaie toate resursele, toate tips & trick-urile din carnețel și toate lecturile. Încerc să pun în exerciții lucruri care știu că funcționează pentru că le practic, conștient sau din instinct. Nu sunt un guru, nici un mentor, sunt doar un funcționar public cu program prelungit.

Răspunsuri