Irina Florea, 8 ani de jurnalism si o pasiune pentru jurnalism creativ.

Invitatul săptămânii

Ne-am gândit la jurnalism creativ și am ajuns (repede) la Irina Florea. Calmă și liniștită, te acaparează când începe să vorbească despre lucrurile pe care le face. Și se vede că le face conștiincios și cu pasiune, condiții de bază când vorbim de jurnalism creativ. Practică jurnalismul de 8 ani, a fost Redactor-Șef al revistei BBC Good Food și reporter la Ziarul Financiar. Acum este editor la revista Institute, The Magazine și ne povestește mai jos despre publicațiile de nișă și despre ce-ți trebuie când vrei să faci jurnalism creativ.

Ai 8 ani de jurnalism în spate. Ai observat vreo schimbare de direcție, ce e de interes acum în presă față de acum 8 ani?

Toate cotidianele şi săptămânalele s-au micşorat şi colorat. Textele s-au scurtat, titlurile s-au agravat, imaginile s-au înmulţit. Pe scurt, presa s-a tabloidizat mult în aceşti opt ani.

Cauzele sunt multe, scuzele asemenea. Important este modul în care se va transforma presa din momentul în care ne vom da seama cu toţii, din nou, că avem nevoie de puterea presei şi într-un sens constructiv, educativ.

Ce seturi de valori sunt promovate în facultățile de jurnalism? Ce tip de jurnalist este absolventul cursurilor de jurnalism?

Este un tip pragmatic, care ştie că trebuie să lucreze din prima clipă de când a început facultatea. Asta dacă sperăm că jurnaliştii fac o şcoală de jurnalism… Dar nu prea se întâmplă aşa în realitate. Revenind la absolvent: ştie că trebuie să lucreze, pentru că altfel nu are mari şanse să ajungă să fie şi plătit pentru munca lui la finalul şcolii.

De aici, superficialitatea. E un tip superficial, mereu pe drum, fără timp de aprofundat, citit sau învăţat. Din păcate. Nu învaţă nimic despre etică şi deontologie, ci e învăţat mai degrabă să inventeze ştiri şi nu e obligat să le caute.

Facultăţile de jurnalism nu sunt complete, din păcate. Pentru un jurnalist bun e nevoie, pe lângă facultate, şi de un curs, două, sau mai multe de specializare, cu profesori buni, cu experienţă în jurnalism.

Cum se construiește o revistă de nișă?

Cu multă curiozitate pentru nişa despre care vorbeşte, în ceea ce îi priveşte pe cei care care o scriu. Și o citesc.

În al doilea rând, cu multă atenţie. O revistă de nişă nu se face doar cu jurnalişti şi textele lor. Se construieşte şi cu oameni care ştiu să o promoveze, care ştiu să o vândă şi care ştiu să o producă. Şi atenţia lor pentru detalii contează mai mult decât în cazul unei publicaţii generaliste.

Cei care o promovează trebuie să caute contexte din lumea celor pe care îi vizează, trebuie să găsescă de cele mai multe ori alternative, trebuie să fie creativi. O revistă de nişă nu se vinde la fel de uşor ca una generalistă. Clienţii sunt mai greu de convins, cei specializaţi au mai puţini bani, reclamele deja existente nu se potrivesc cu specificul revistei. Şi cei care o vând trebuie să fie creativi. Cât despre producţie, şi aici e nevoie de soluţii alternative, fie pentru reclamele puţin altfel, fie pentru tirajul mic şi costisitor. Aşadar, în al treilea rând, e nevoie de creativitate.

Ce face diferit The Institute?

Institute, The Magazine şi-a propus de la prima apariţie să fie o revistă optimistă şi idealistă. Aşadar, ne-am asumat că nu căutăm cazuri sociale, nu vorbim despre ce nu e bine în România şi de ce ar trebui să plecăm cu toţii. Mai degrabă îi întrebăm pe artiştii străini care trăiesc aici ce e frumos şi bine în România, vorbim despre afaceri de succes din jurul nostru, căutăm schimbările în bine şi alternative bune la ce merge în general prost. Scriem despre partea asta însorită a paharului pentru că noi credem că e mai important să încurajăm binele decât să arătăm răul cu degetul. Credem că e nevoie de exemple pozitive.

Cum ar trebui să fie un jurnalist într-o publicație de nișă?

Ar trebui să fie pasionat de domeniul despre care vorbeşte publicaţia asta de nişă. Sau măcar curios, cum ziceam şi mai devreme. Cred că cei care scriu pentru acest tip de revistă trebuie să aibă răbdarea şi dorinţa de a afla totul despre oamenii pentru care scriu, despre ce fac ei, despre ce vor ei să citească, despre ce probleme au. Altfel nu o va cumpăra nimeni. Nu va fi o revistă de nişă.

Dincolo de curiozitate, ajută mult să scrii pe “limba nişei”. Nu poţi să scrii într-o revistă pentru tinerele mame care tricotează ca şi când ai scrie pentru grupul tinerilor brokeri din România.

Şi dacă nu eşti parte din nişa despre care scrii, caz ideal, atunci ar fi grozav să empatizezi cu cei pentru care scrii.

În încheiere, presă scrisă sau online pentru publicațiile de nișă?

Eu sunt adepta presei scrise. Mai ales dacă vorbim despre nişă. E o altă experienţă cititul unei reviste tipărite decât cititul unui site. O porţi cu tine, îţi pui semne, o împrumuţi, o împarţi. E un obiect la care ţii, care te defineşte, e până la urmă o formă pe care o prinde hobby-ul tău, pasiunea ta.

Cred că o revistă bună are o profunzime pe care un site bun nu o poate avea, cred că o revistă este umană într-un mod în care un site nu poate să fie. Ba mai mult, într-un prezent în care şi presa scrisă şi cei mai tineri jurnalişti scriu ca pe facebook în multe casete mici, cu buline, paragrafe telegrafice, multe opinii şi puţină informaţie, într-o revistă mai ai totuşi şanse să regăseşti un jurnalist căruia îi place să-şi facă meseria.

Despre ce înseamnă creativitate și jurnalism creativ mai puteți citi AICI, unde Chris Jones ne-a povestit ce înseamnă asta, citând un text senzațional al lui David Eggers.

Răspunsuri