Dragos Salageanu: gamification antreprenorial

Invitatul săptămânii

Dragoș Sălăgeanu e pasionat de gamification. A mai făcut, probabil :) gamification, în cadrul Asociației Române de Dezbateri, Oratorie și Retorică și poate și dezvoltând comunitatea și învățând management de proiect la Centrul de Asistență Rurală în cadrul Soros Open Network. Tot gamification suntem siguri că a facut și între 2005 – 2009, când conduce divizia de Executive Search a LEAD Romania, joint venture împreună cu Feige Business Advisors GmbH, reîntorcându-se ulterior la conducerea companiei.

Dragoș Sălăgeanu Gamification

Începând cu anul 2009 se concentrează pe procese de educație a adulților și se implică în proiecte destinate sectorului industrial, în activități de consultanță în managementul schimbării, precum și în proiecte educaționale.

În discuția generală despre buzzwordul ăsta, gamification, ești omul care vorbește cel mai des despre asta (din experiențele noastre de până acum). De ce și ce vrei să zici?

Vorbesc des despre subiectul ăsta în cercuri foarte private. Mă feresc să vorbesc public (știu, m-ați prins cu faza asta), pentru că e mai important să faci gamificare (hai să-i dăm cu un barbarism, limba trebuie, în fond, să rămână vie și fluidă) și nu să vorbești despre ce mișto ar fi să faci gamificare.

Pe scurt, în afară de hype și terminologie fancy, gamificarea este un demers la fel de vechi ca și prostituția și aproape la fel de actual. Jocurile sunt vechi de când lumea și fac parte din viața noastră cam de când primul vânător a pus pariu pe toporul lui de silex că doboară cei mai mulți viezuri din tot tribul.

Ceea ce face acest concept extrem de incitant este contextul extrem de special în care îl regăsim astăzi. Aici aș pomeni de generația X, de revoluția digitală, de omuleți care au crescut cu o altă expunere la stimuli și care astăzi reacționează foarte diferit de generațiile anterioare. Nu cred că vreodată în istorie, lumea s-a schimbat atât de profund și atât de rapid și cred sincer că ne îndreptăm, cu pași siguri, spre cel mai mare gap generational de care civilizația este capabilă să-și amintească.

Mai simplu spus, cred că gamificarea poate fi modul în care oamenii noi preiau frâiele lumii vechi.

Gamification e un supra-concept, cum e (să zicem) personalizarea, așa că aplicațiile lui sunt mult mai largi decât în construcția de scenarii de jocuri. Unde îl mai vezi aplicat? Ce ți-ar mai plăcea să faci cu el?

Management. Dezvoltare organizațională. Politică. Lucruri grele, aproape imposibil de realizat. Și îmi propun să le fac simplu și intuitiv. Personal, văd gamificarea ca o apropiere de natura umană, de ceea ce ne face să râdem, să plângem, să stăm nopțile la birou sau să petrecem dimineți lungi și neproductive la cafele.

Vreau să văd scoasă din vorbirea curentă distincția între recompensele “materiale” și “non-materiale”, vreau să văd organizații capabile să discute cu entuziasm despre eșecuri, oameni care pleacă râzând după 20 de ore la birou și manageri de echipă care vorbesc mai încet în ședințe ca să nu-și trezească membrii echipei care tocmai au ațipit. Știu, viziunea mea poate părea puțin bizară și contraintuitivă, dar aveți răbdare cu mine. De-asta nu vorbesc public despre gamificare…

Cum ai ajuns tu, specialist în resurse umane și procese de business, să te intereseze așa ceva și care sunt intersecțiile cu expertiza ta de până acum?

Foarte simplu: treaba mea este să fac lucrurile să se întâmple. Să găsesc mecanismele necesare și suficiente pentru ca viziunea unora să se transforme în realitatea altora, fie că vorbim despre produse industriale, servicii sau software. De tânăr, am încercat (și reușit, cât de cât) să înțeleg mecanisme, procese, proceduri, instrumente, matrici de competențe, terminologie, jargon, pe scurt lucruri din alea care te ajută să dai sens lumii (organizaționale) din jurul tău. Până când lumea din jurul meu a început să se schimbe și am înțeles că unele lucruri nu vor mai fi niciodată la fel.

Nu cred că economia va mai fi la fel după prăbușirea modelului consumatorului ideal. Nu cred că științele sociale vor mai fi la fel după redefinirea conceptelor de comunitate, vecinătate sau conformism, nu cred că societatea va mai fi la fel după ce lumea a devenit atât de mică. În acest moment trăim într-un vid al autorității științifice, majoritatea cărților de referință sunt obsolete, diferitele biblii care au stat la căpătâiul marilor imperii financiare ale trecutului sunt bune de folosit ca ierbar, sistemele educaționale cam de peste tot sunt prinse cu pantalonii în vine, iar companiile au o durată de viață medie de vreo 12 ani (față de 80 de ani, în urmă cu jumătate de secol).

Din punct de vedere organizațional, suntem în momentul în care am descoperit că nu există Moș Crăciun și nici de Iepuraș nu suntem foarte siguri. Fratele cel mare s-a dus după țigări și nu s-a mai întors, lăsându-ne singuri. Dacă va fi să am o șansă de a fi relevant peste 10 ani, de a produce valoare adăugată în jurul meu, trebuie în primul rând să înțeleg cum facilităm unei generații foarte diferite (dar nu foarte îndepărtate de mine, la cei 33 de ani ai mei), preluarea controlului asupra unei lumi construite de către generațiile anterioare.

Dă-ne niște cărți, niște bloguri, niște oameni… pe care să-i urmărim dacă vrem să aflăm mai multe despre gamification.

Un loc bun de început ar fi acest articol, scris zilele trecute de Tadhg Kelly (@tiedtiger pe Twitter) despre simplitate și bun simț în aplicarea acestui concept. Alte resurse bune ar fi gamifyforhewin.com sau coursera.

Se vorbește mult despre gamificare zilele astea, iar conceptul este suficient de simplu încât să nu necesite cine știe ce mare expertiză sau vorbe de duh. Recomand să vă jucați cu conceptul, să scoateți gamer-ul din voi și să introduceți jocuri și provocări în activitatea curentă. De la cine pierde la darts spăla vasele și până la a defini reclamațiile din partea clientului că spell-uri care ne iau din energy bar. Lucruri simple, care să aibă sens și care să ne conducă spre recompense utile în economia (materială, socială sau emoțională) a fiecăruia.

Cum se poate aplica acest concept la marketing și comunicare? Cititorii noștri cu asta se ocupă? La ce i-ar putea ajuta gamification?

I-ar putea ajuta să înțeleagă mai bine oamenii de care depinde viitorul nostru, al tuturor: consumatorii, clienții, cei care scot banul din buzunar pentru munca noastră sau care consideră că merită să ne răsplătească într-un fel sau altul. Și, dincolo de concepte goale și abstracte de genul “engagement”, “conversație” sau “interacțiune”, gamificarea ne poate ajuta să definim mai bine ce are cu adevărat sens pentru consumator în relația cu produsul nostru și care ar fi modalitatea cea mai simplă și intuitivă de a-i provoca interesul. Desigur, același lucru este valabil și pentru colegii sau angajații noștri.

Ce fel de oameni (să le zicem consumatori, că așa le zicem noi în marketing și publicitate) consumă produse “gamificate”?

Gamificarea se găsește, într-o formă sau alta, în multe produse, unele vechi de când lumea. Personal, mi-aș pune foarte serios problema gamificarii dacă oamenii cu care sau pentru care lucrez sunt preponderent născuți după 1980 și aș intra într-o ușoară panică dacă aș constata că, de fapt, mare parte din ei sunt născuți după 1990. Desigur, contează mulți alți parametri, iar societatea noastră este stratificată și cu mobilitate redusă (d.p.d.v. social), fiind importantă și expunerea la lumea digitală, accesul la jucăriile potrivite la vârsta potrivită și altele. Dar, ca regulă generală, cu cât sunt mai tineri, cu atât vor reacționa mai bine la acest concept.

Dacă nu ne place să ne jucăm ne interesează sau ne afectează în vreun fel paradigma asta?

Toți ne jucăm, într-o formă sau alta. La un nivel foarte uman, paradigma asta ne va afecta pe toți (la fel ca feisbuc-ul). Dar da, unii dintre noi sunt mai jucăuși și vor reacționa mai bine decât alții.

Ultima întrebare e ca la vedetele rock: ce planuri de viitor ai, ce ne pregătești în următoarea perioadă?

Intenționez să experimentez lucruri diverse cu acest concept și să-i înțeleg cât mai bine aplicațiile și limitele. Intenționez să-l cresc și să-l fac, în primul rând, util. După care, desigur, voi încerca să-l fac și vandabil, dar cred că asta este ordinea firească a lucrurilor.

Mai multe despre gamification inteligent, aici:  http://www.youtube.com/watch?v=F4YP-hGZTuA

 

 

Răspunsuri