Meda Popea, pr mastermind, artista la Atelierul de paine si gem

Invitatul săptămânii

Meda Popea

Meda Popea este PR & Image Consultant de peste 12 ani, dupa ce anterior a lucrat in media (Elle Romania) si in advertising. Prin boutique-ul ei de comunicare, Sfera Communication, a derulat de-a lungul timpului foarte multe proiecte (e.g. National Geographic New York pentru proiectul trupei U2: U23D, The Metropolitan Opera New York etc.), la care se adauga numeroase intreprinderi in zona artistica si culturala (design de bijuterie, moda, fotografie de arta, muzica rock si arta plastica).

Atelierul de paine si gem a pornit din pasiunea de a face lucruri frumoase si bune, pentru a scapa de un cotidian de multe ori anost si de foarte multe ori anihilant. Atelierul este un mod de a ne petrece timpul altfel decat in ritm rapid, de a consuma frumos orele, lucrand cu propriile maini, oferind mintii un ragaz de relaxare si imaginatiei un impuls.

Este un hobby, nu o afacere, nici nu ne-am propus sa devina o afacere in timp, tocmai pentru a pastra intacte idelile de inceput: dulceturi si paine facute manual, dupa retete vechi, pe care le avem de la bunicile si strabunicile noastre din zona Brasovului, ambalaje folosind tehnici stravechi de impachetare, pe care le-am descoperit si apoi practicat pentru a avea indemanare (artele japoneze furoshiki si origami sunt doar cateva exemple), etichete scrise cu caligrafii studiate, care isi doresc sa se opuna scrisului la laptop si imaginii electronice.

Dulceata se face in familia noastra de multe generatii, nu imi amintesc ca vreodata, in copilarie, sa fi cumparat gem sau dulceata de la magazin. Iar ca om matur nu am facut-o niciodata. Nu am incredere in productia de serie si mai ales in compozitia acestora, in care de multe ori, in numele unei false intoarceri la alimentatia sanatoasa, traim sub semnul inlocuitorilor: zaharul e inlocuit cu indulcitori artificiali, culoarea si aroma cu aditivi, consistenta naturala a siropului cu gelatina si agenti de ingrosare etc.

Am avut norocul sa imi petrec copilaria si adolescenta intr-o casa cu gradina, in zona Brasovului, in care frumosul conta cateodata mai mult decat utilul, in care se plantau mai mult flori decat legume, unde fructele se culegeau direct din pomi (prune, mere, corcoduse, caise, nuci), din arbustii ingrijiti si saptati cu grija, care margineau gradina (coacaze rosii, agrise, zmeura) sau din culturile speciale (capsune, rubarba). Sa nu uit de fructele de padure, pe atunci nu le-am vazut vreodata pe tarabe, ci doar in padure, pe crengi, in excursiile pe care le faceam cu parintii in diferitele momente ale anului: vara gaseam zmeura , iar spre toamna, mure si afine.

Am invatat tot atunci, si eu, si sora mea, sa facem gem si dulceata, astfel ca am stiut parca dintotdeauna care este diferenta dintre ele, mai ales care sunt dificultatile si provocarile unei dulceti adevarate (sirop de zahar consistent si transparent, fructe frumoase, care trebuiau sa ramana intregi chiar dupa fierbere). Imi vine sa rad astazi cand oameni in toata firea nu stiu ce pun in gura sau fac coada la fast-food, cand vad fete la supermarket care nu pot face diferenta intre patrunjel si leustean sau cand vad adolescenti in metrou rontaind din pungi multicolore produse crocante si excesiv de sarate, inconstienti de cat de nesanatoase sunt pentru organism.

Bunicile noastre faceau (asa era moda atunci) magiun din prune, dulceata din nuci verzi sau din portocale, dulceata din prune cu miez de nuci, jeleu (peltea) din “rozincini” rosii (coacaze rosii) sau rabarbar (in Ardeal asa ii spunem, dar astazi este mai cunoscut frantuzitul “rubarba”). Sora mea si cu mine am invatat direct de la mama, totul a venit de la sine, am vazut si am invatat, apoi am descoperit ca stim. Ce conteaza in aceste intamplari este ca ne-a placut sa invatam, am descoperit lumea si prin lucrurile mici si care uneori par lipsite de semnificatie, dar al caror miez stim sa il apreciem doar la maturitate.

Arta atat de frumoasa a dulceturilor s-a pierdut astazi si in graba de a trai oamenii au uitat sa “le placa” lucrurile facute cu migala si pricepere. Asta vrem sa le propunem celor din jurul nostrum, sa redescopere ca dincolo de un lucru, obiect sau produs, poate exista si pasiune, si traire, si dedicatie, dar mai ales iscusinta. Despre pricepere si placerea de a aduce frumosul in viata oamenilor este vorba la Atelier de paine si gem.

Cu painea este alta poveste, de mai multi ani noi nu mai manacam paine “de la magazin”, ci o facem in casa. Facutul painii este tot o arta, nu oricine pune faina si drojdie intr-un bol poate face paine. O facem acum si pentru prietenii nostri. In timp, am descoperit multe secrete si nimic nu se compara cu experienta proprie, nici cartile, nici sfaturile altora mai priceputi decat tine; pana nu te apuci singur de treaba, nu poti afla nimic. Desigur, nu folosim masina de facut paine, nu ii vedem utilitatea pentru ca anuleaza tocmai partea frumoasa: framantatul, contactul cu materia si minunata senzatie de implinire pe care o simti atunci cand aluatul incepe sa se lege, sa devina moale si elastic, pentru ca la final sa capete forma pentru care a fost facut si spre care ne conduce singur. Pentru ca uneori vrei sa faci o paine si descoperi in tava o sumedenie de chifle bombate, alteori vrei sa faci batoane, iar in tava ajungi sa intinzi o lipie subtirica si totusi pornita sa “creasca” aurie in cuptor.

Daca in cazul dulceturilor pastram secretul retetelor, in cazul painii impartasim cat mai mult din ceea ce am invatat sa facem, organizam intalniri cu prietenii, mai ales in weekend, si framantam painea, asteptam sa creasca, apoi o coacem, bucurandu-ne apoi de mirosul atat de imbietor al painii coapte, dar si de gustul ei unic, parfumat si dens de la mirodeniile sau semintele de tot felul pe care le integram in compozitie. De curand am definitivat structura unui workshop de framantat painea, avem colaborari cu manageri care vor sa ofere angajatilor un team-building mai neobisnuit, dar foarte motivant si relaxant, in acelasi timp.

Pachetele furoshiki au aparut intr-o zi la Atelier. Am legat mai multe intamplari si pasiuni si la capatul lor au aparut ele, frumoase si ciudate, matasoase si lucitoare. Contin dulceata bio (coacaze rosii, afine de padure, rubarba, mure de padure, agrise, zmeura de padure, grepfruit rosu cu migdale si lamaie, gutui cu lamaie, portocale), realizata dupa retete traditionale vechi de peste 100 de ani, cu continut doar de fructe si zahar. Capacul borcanelor il imbracam in hartie de matase si bumbac. Eticheta o scriem manual, cu o caligrafie studiata, care sa sugereze rotunjimile fructelor din care a fost facuta dulceata. Invelisul exterior il facem dintr-un batic de matase pliat conform invataturilor furoshiki, stravechea arta japoneza de impaturire a tesaturilor. Pachetele le facem cu atentie la imprimeul baticului si la jocul culorilor si structurilor desenate pe acesta, pentru a obtine un tot cu continutul borcanului pe care il infasoara. Fiecare pachet furoshiki absoarbe in jur de 70 de minute din viata designer-ului care il creeaza.

La final, o intamplare: un redactor de la o revista de lifestyle foarte cunoscuta, a vrut sa scrie despre Atelier si pe masura ce am clarificat cerintele lui, am constatat ca omul ne confundase, nu intelesese nimic din ce facem si am anulat materialul. Nu vazuse diferenta intre a manca o lingura de dulceata si savurarea unei intregi istorii care statea in spatele “aparitiei” acelei linguri in univers. Pentru ca despre asta este vorba la Atelier, despre bucuria de a participa la ceva frumos, de a trai si accepta, dincolo de bucuria ingurgitarii unui desert oricat de minunat ar fi el, o realitate deloc spectaculoasa, dar foarte reconfortanta si de a te include de buna voie intr-o estetica a bunului gust (chiar daca in cazul nostru gustul este chiar bun).

Despre Atelier

Atelierul de paine si gem este un atelier artizanal. Aici facem paine, colacei, chifle, batoane, lipii si cornuri, gemuri, dulceturi si siropuri cu fructe din gradina noastra sau culese direct din padure dupa retete traditionale, cu ingrediente traditionale. Pentru ca suntem intrebati, insistam sa spunem: dulceturile noastre contin doar fructe si zahar. Nu folosim nici pectina, nici gelatina, nici alte zemuri de fructe, nici coloranti, nici conservanti. Nu folosim masini sau aparate, ne folosim mainile si facem totul cu grija si entuziasm: framantam, amestecam si din cand in cand gustam, ca sa iasa bine. Ne bazam pe priceperea si talentul nostru, pe inspiratie si mai ales pe bun gust. Suntem o echipa mica si talentata, pasionata de munca noastra. Ne place sa facem bunatati, chiar mai mult decat ne place sa mancam, dar suntem primii care gustam din toate, sa fie asa cum stim ca trebuie sa fie: delicioase, hranitoare si apetisante.

FB: Atelier de paine si gem.

Răspunsuri

  • GinaVi

    Foarte frumoasa, convingatoare  si ispititoare prezentarea Atelierului de paine si gem.
    O insula de traditie curata, bun gust  si dichis! Tot ce se pune la cale in Atelier e cu suflet si cu drag, painea e o bunatate si dulceturile un regal!    
    GinaVi