Viata intre flash-mob artist si teatru pentru sanatatea comunitatilor. Cu Adrian Ciglenean, Teatrul Labirint.

Invitatul săptămânii

Salut. Noi am auzit de tine (de bine) ca “flash-mob artist”. Adrian Ciglenean, cine esti?
Am terminat teatrul, apoi am lucrat 3 ani cu niste olandezi, de la Moving Academy for Performing Arts. Am invatat de la ei sa gandesc niste idei in zona asta de performance, exact ce tip de spectacol vreau si-mi place mie mai mult.

Apoi film si reclame, de unde mai castig niste bani, insa pasiunea mea merge direct in zona comunitatilor, ma pasioneaza ideea de a genera entuziasm. Si am o familie extinsa de oameni care fac ce fac si eu, stransa in jurul teatruui senzorial Labirint.

Am lucrat o perioada cu Epsilon 3, cu Lucian Branea, in zona new media si adult education, unde am incercat sa adaug o metoda de teatru pt a crea evenimente. Avem un proiect mare, Povestesc Romania, depliat in activitati pas cu pas: Povestind Bucurestiul, Povestesc Slatina, Povestind Focsaniul.

Ideea noastra a fost urmatoarea: luam genul asta de teatru, eu antrenez niste actori si artisti mai tineri, unii proaspat absolventi, iar ei lucreaza, la randul lor, cu comunitati locale. Cu oameni si mai tineri, din comunitate, intre15 si 25 de ani. Am ales provincia fiindca acolo exista o absorbtie mai mare a fenomenelor culturale noi.

Pe mine ma intereseaza faptul ca metoda asta de teatru da putere oamenilor, iar cei mici folosesc suportul asta pt a-si crea o comunitate, pt a-si face curaj sa se exprime, sa devina activi. Trebuie spus ca nu suntem in zona clasica, de voluntariat, ci in zona artistica.

Ce e metoda asta a ta si ce e Teatrul Senzorial Labirint?
Teatrul senzorial Labirint are un caracter sincretic si poate ingloba multe mijloace, produsul e suma opiniilor exprimate artistic de catre toti cei ce participa. Oamenii sunt foarte implicati, asta e important pt mine, produsul e al lor, pentru ca mai apoi il sustin si il si imping in comunitate.

Spre exemplu, niste tineri din Focsani au devenit chiar un pic incomozi pentru factorul politic local, pentru ca faceau un spectacol stradal cu participarea trecatorilor, care exprimau anumite frustrari.

Insa foarte important de spus e ca noi ne dorim un produs artistic, el ia forma unui traseu… tu, ca spectator, il parcurgi individual, e un fel de quest, in diferite puncte ale acestui traseu se intampla ceva…  Metoda e a spunerii unei povesti, e un story, la inceput afli povestea, apoi elementele sunt generate de participanti.

Ce esti: actor, street artist, regizor, designer de experiente?
Sunt si actor si coordonator de proiecte si trainer in metodele astea de teatru participativ. Cel mai mult imi place partea de actorie si regie de spectacole interactive. Ma motiveaza mult sa muncesc cu tineri si comunitati, cred foarte tare ca e foarte util pentru societate.

Din ce am mai auzit, esti un mic centru de competenta in zona flash mob-urilor…
Lucrez mult cu tineri si oameni din diferite comunitati, asa ca atunci cand vrei sa-ti faci auzita vocea ma chemi. Am inceput sa ma pricep la chestia asta, am chiar ideea ca e un fel de team building pt comunitati. Dar flash mob-ul e doar un fel de scobitoare in tot meniul asta, sunt multe alte mijloace si experiente care se pot genera.

Te implici in proiecte sociale, faceti lucruri pentru diverse cauze.
Pentru a creste grupul artistic, vreau sa-i implic in cat mai multe actiuni, dar in tipul necompromitator. Iin mod ideal as vrea sa ajung acolo unde comunitatea e atat de puternica incat sa putem spune clar si la obiect “daca vrei sa ne vinzi ceva, cumparam doar daca ne place… daca nu ne place, nu cumparam”.

Eu caut oameni care fac lucrul asta doar pt ca le place sa-l faca, nu cu alte interese. Sunt foarte sensibil la capitolul entuziasm.

Esti si actor de film, ce ne poti spune despre activitatea asta?
Si in film merg cam pe aceeasi idee… cam toate filmele sunt facute pentru si cu prieteni, eu m-am facut actor pentru ca-mi place… m-am facut actor renuntand la multe lucruri, asa ca nu-s dispus sa dau inapoi, profesionalizandu-ma excesiv. M-am facut actor din motive personale si tin la asta. Provocarea mea in legatura cu actoria e legata de anumite lucruri pe care nu eram sigur ca le puteam face, din cauza unor dificultati de comunicare.

Actoria e foarte misto, e o joaca foarte faina pentru mine sa fac un personaj. E si o magie, insa in realitate eu cred ca functia unui actor sau regizor e cea de comunicator.

Eu nu pot sa renunt la una sau cealalta, pentru ca ideea e sa fii in legatura cu publicul. E greu sa vii cu un spectacol care sa multumeasca toate genurile de public, fiindca publicul e o oglinda sparta in atatea cioburi mici, incat e greu sa le unifici intr-o singura experienta.

Asa ca asta e calea pe care am ales-o, actoria fiind unul dintre mijloace.

Ca actor am facut la fel, am mers pe pasiune, am facut un film irlandez (What Means Motley) cu niste expati foarte haiosi, iar filmul facut cu Gabi Achim (Visul lui Adalbert), la fel, e facut pentru ca-mi place sa lucrez cu Gabi.

De ce faci toate lucrurile astea, atatea proiecte sociale… in ce crezi?
Cred in tesutul social, cred ca functia mea ca artist acuma e sa ma adresez lui, acelor puncte si lucruri comune care dau energie si care revigoreaza societatea si comunitatile.

Nu am un tel final, nu-l caut, nu ma intereseaza telul final, m-as fi facut actor sau regizor daca aveam o dogma. Viziunea mea e ca noi, oamenii, suntem ok si nu simt nevoia sa favorizez vreun concept sau vreo doctrina.

Insa ce ma intereseaza la doctrina ta e sa fii pasionat, sa fii entuziast, in general exista un joc de oglinzi care multiplica foarte mult ideile si ajungem intr-un haos al comunicarii… si-atunci de asta caut autenticul, e ultima bariera si simplifica foarte mult lucrurile. Iar reconectarea trebuie certificata, reafirmata.

Ca actor, semeni un pic cu Vlad Ivanov, ti s-a mai spus?
Da, dar sunt mai frumos decat el, iar el s-a lansat foarte mult intr-o zona de profesionalizare. Da, mi s-a mai spus… mi-a spus si Dragos Bucur ultima data, cautand o fata si-un tipar care sa suplineasca o cautare pentru noul film al lui Porumboiu.

Vorbesti frumos si te gandesti mult la oameni. Ce modele ai?
Nu am modele, dar am multe referinte… iar in relatiile mai profunde, sau mai indelungate, gasesc mereu o referinta… sunt oameni care m-au influentat mult si m-au ajutat sa realizez in ce directie merg.

Un exemplu e Catalin Naum, care e poate singurul profesor autentic de teatru din Romania, cel care tine Teatrul Podul. Multi au trecut pe acolo… Vissu, Vasluianu

Si ma gandesc la el foarte des, pentru ca are un talent de dascal incredibil, care te emotioneaza in timp, lucruri spuse de el acum 15 ani inca ma mai fac sa ma gandesc si sa zambesc.

Mie imi zicea “rabinule, du-te la maimutele tale si fa teatru cu maimutele tale”. Atunci mi se parea o injuratura, dar acum am ajuns sa fac un teatru care e in permanenta nou, acum intr-adevar e teatru pt maimute, ca tine de simturi, senzorial, care tine de conexiunile noastre la nivel primar.

Ce cauti sa demonstrezi in munca ta si cu munca ta?
Exista o poezie in felul in care noi percepem realitatea si pe care eu o caut mereu, am putea spune ca sunt pasionat de poetica simturilor… si in spatele tuturor acestor idei de lucru cu comunitatea, curge mereu acest tip de emotie, cautarea la intrebarea “de ce ne emotionam impreuna”.

- – -

Poza de aici (pentru moment), multumim!

Răspunsuri