Design-ul ca fel de-a fi. Radu Manelici, invitatul saptamanii.

Invitatul săptămânii

Radu e unul dintre cei mai simpatici oameni din Bucuresti si, probabil, unul dintre cei mai talentati designeri romani sub 30 de ani. A lucrat identitati, coperta de carte si reviste (noua linie Zeppelin, spre exemplu), iar mailurile lui vin cu un text “enigmatic si cuminte” care zice Radu Manelici, designer living and working in Bucharest. Daca va place cum spune si gandeste, descoperiti-l si pe radum.ro.

Salut, Radu. Cine esti, in afara de “designer living and working in Bucharest”?

Salut! Păi mai sunt fiu, frate și amic.

Tocmai s-a terminat Street Delivery, te-am vazut pe-acolo destul de prezent. Ce legatura ai cu asta si de ce-ti place asa de mult pe Arthur Verona?

Da, am fost prezent, dar ca spectator. Îmi plac aceste fenomene. Îmi pare rău că sunt momentan doar fenomene.

Stiu ca pentru tine pasiunea pentru design s-a confundat cu jocurile copilariei, ca te pasioneaza designul de cand erai foarte mic… Ne spui o poveste din copilarie, legata de design? Ne-arati niste schite?

E adevărat, cumva am știut din clasa a V-a că vreau să mă fac designer. La sfârșitul clasei a IV-a tatăl meu m-a introdus în lumea artelor. Mi-a explicat cu ce se mănâncă pictura, desenul, scenografia etc. A încheiat prin a-mi spune că domeniul care le îmbină pe toate celelalte este designul. Challenge-ul fusese setat.

Ce e designul si de ce e el bun pentru oameni?

Un designer cred că este în principal un problem solver. Este o persoană capabilă să analizeze și să ofere soluții. Ar trebui să fie o persoană up to date cu tot ce se întâmplă, accentuez tot, nu numai din aria designului. Recomand cartea „Design pentru lumea reală”, de Victor Papanek. Acolo funcția designului este foarte bine definită.

Poate designul sa fie si rau, daunator? Cand?

Cred că în mare măsură designul, la ora actuală, și-a pierdut din identitate și scop. A ajuns să fie confundat cu fashion, advertising sau branding, cel puțin la nivel de percepție. Neville Brody, într-un interviu recent, afirma că nu mai există fenomene underground. Totul a devenit mainstream. Protestele și manifestele din zona designului s-au evaporat. Cred ca designul trebuie să se întoarcă în slujba oamenilor și nu a corporațiilor. Un tip de design implicat.

De cativa ani esti si profesor la design. Ce ai invatat de la studentii tai? Ai invatat ceva?

De trei ani sunt asistent la UNArte, secția Design. E superb să poți observa transformarea studenților și să îi poți ghida. E obositor de multe ori, dar satisfacția e enormă. Am învățat că nu există good or bad. E foarte important.

Multi designeri au manii. A ta care e?

God is in the grid.

Cine ti-e model in felul in care gandesti, desenezi?

Nu pot repera un singur model, sunt atât de multe nume acolo sus de la care am învățat câte ceva. Și nu numai designeri.

Pot fi designerii prieteni? Ce prieteni designeri ai?

Bineînțeles că pot fi prieteni. Îi voi numi pe cei de aici, de aproape, designeri de la care am și învățat foarte multe și care îmi sunt și prieteni: Dinu Dumbrăvician, Alexe Popescu, Paul Dersidan, Ștefan Mihailov.

Ai facut coperta de carte si de revista. Care e legatura dintre continut si design?

Design fără conținut nu există. Punct. Designul este cel ce oferă o formă vizibilă conținutului, ideal ar trebui să îl respecte și să îl comunice corect.

Ce ti-ar placea sa inventezi in viitor? Ce tip de idee te atrage, ce tip de obiect, ce domeniu al designului…

Sper să pot aduce designul tipografic, implicit cel de tip de literă, în contexte sociale / urbane. Așa cum ziceam mai sus, sper că designul se va întoarce în lumea reală, că se va întoarce să rezolve probleme reale.

Ce crezi despre Romania?

Am o legătură simplă cu România, o legătură de tip love & hate. Voi?




Răspunsuri