Invitatul saptamanii, Gabriel Achim. Regizor si producator “Visul lui Adalbert”.

Invitatul săptămânii

Visul lui Adalbert” ruleaza in cinematografe zilele astea, noi credem ca e un film simpatic (ca de-aia i-am facut si campanie). Asa ca l-am luat deoparte pe Gabi Achim, autorele, si i-am pus cateva intrebari. Aveti mai jos raspunsurile sale, incepand cu o scurta biografie, bucurati-va de ele si de concursul inclus :)

La inceput a fost ASE-ul si un MA in Human Resources Management and Employment Studies la Londra. Dupa aproape 10 ani a renuntat sa mai fie director de resurse umane pentru a face regie de film la UNATC. La sfirsitul unuia dintre scurtmetrajele sale, Bric-Brac (cu care a fost la Berlinale in 2009), el insusi spune, jucindu-si propriul rol: Renuntam! O sa-l facem tot pe-ala cu Revolutia! Si s-a tinut de cuvint. Cu Visul lui Adalbert si-a facut mina pentru un nou film despre ultimele zile ale familiei Ceausescu, in care Ceausescu fuge la bulgari deghizat in Mos Craciun.

Salut, Gabi. Ce cauti in filmul romanesc?

Salut, Sorin. Ce intrebare e asta?

De ce ai ales pentru debut subiectul asta? Ti-a placut mai mult decat altele? Ce idei ai mai avut, dar ai preferat-o pe asta?

I-am spus lui Cosmin Manolache, co-scenaristul de la Adalbert:  “Hai, Cosmine, sa facem si noi un film! Cu un film poti sa faci atitea lucruri – sa-l faci DVD sau MP4, sa te uiti cu nevasta la el, sa-l pui pa torente…” Si ne-am gindit sa-l facem cu ceva din anii ’80.  Pai voi nu vedeti ca anii ’80 se intorc! Moda se intoarce, nu tine de noi. Ne-am mai gindit noi sa facem un film despre doi prieteni liceeni care, sub influenta lui Cioran si Tutea, opresc un tren de padurari (in orasul  lor de munte nu exista mineri) care e trimis de oficialitati pentru a-i potoli, alaturi de mineri, pe “golanii” din Piata Universitatii. Iar filmul nu incepea, ca in Adalbert, cu o secventa de fotbal, ci se termina cu una. Nu era despre performanta unei victorii memorabile, ci despre un frumos egal in care Maradona n-a miscat in fata geniului carpatin (Romania-Argentina 1-1, Campionatul Mondial Italia ‘90). Probabil ca si pe asta o sa-l facem daca se intoarce moda anilor ‘90. Va fi ceva frumos, cu muzica din Ace of Base.

Toata lumea intreaba de ce “Visul lui Adalbert”. Cine e Adalbert, ce vrei sa zici? Lamureste-ne, te rugam…

Adalbert este eroul filmului din film, filmul de protectia muncii pe care il face sub-inginerul Iulica Ploscaru, protagonistul filmului mare, pentru festivitatile dedicate Partidului. Este primul film de fictiune din istoria filmului de protectia muncii. Dar Adalbert nu este covirsit de aceasta performanta cinematografica mondiala. Chiar daca ramine cu picioarele pe pamint, creierii ii sunt populati de cosmaruri. Uitati-va si voi la film si vedeti ce viseaza, prea v-ati obisnuit sa vi se explice totul.

Ti-a iesit cum ai vrut filmul? Daca l-ai face din nou, ce ai schimba?

Filmul a iesit in acelasi timp cu The Avengers  – e o evidenta a nivelului si competitiei extraordinare la care s-a ajuns in cinematografia mondiala. Sigur ca, daca l-as face din nou, as folosi mai putine efecte speciale, iar secventa cu invazia extraterestra ar avea un loc mai putin important in iconomia filmului.

Stim ca ai fost un corporatist de succes, inainte de a trece la regie. Ce faceai? Si cum iti foloseste (daca iti foloseste) experienta “de dinainte”?

Am fost director de resurse umane (HR Management) si, implicit, m-am confruntat deseori cu miscarile sindicale. Experienta asta mi-a folosit din plin in film. Dupa prima saptamina de filmare, am schimbat o parte din echipa in urma unei greve spontane a tehnicienilor filmului. Motivul – sandvisurile aveau feliile de piine prea groase. Cei de la Primaria din Mizil care ne-au ajutat cu cateringul nu aveau experienta necesara. In plus, patronul fabricii de mezeluri “Ana si Cornel”, care ne-a promis sprijinul cu mezeluri pentru catering, plecase in Spania, in vacanta, fara sa lase vorba la fabrica.
Un alt exemplu – secventele care au necesitat figuratie numeroasa le-am filmat la Mizil si la Ploiesti, orase in care nu exista figuratie de film specializata.  Le-a fost foarte greu sa inteleaga de ce pentru citeva secunde filmate se pregateste un cadru cu orele, de ce trebuie sa faca liniste cind se filmeaza, de ce trebuie sa stea 12 ore pe zi la filmare etc. Dar cel mai greu le-a fost sa inteleaga cit de important e sa-si respecte promisiunea de a veni la filmare. Asa se face ca, la cea mai grea secventa dpdv figuratie, la care era nevoie de aproximativ 500 de oameni, ne-am trezit dimineata, inainte de filmare, cu aproximativ 30 de oameni (desi confirmasera in jur de 600, ca sa fim siguri ca vom avea 500). Norocul nostru a fost ca sindicalistii din Ploiesti se pregateau sa mearga la Bucuresti pentru proteste anti-Guvern. Cu promisiunea unui sandvis in plus, am reusit sa deturnam citeva autocare. Victoria HR-ului asupra vietii  si in folosul filmului a fost de scurta durata – aproape toti sindicalistii erau mult mai interesati de sandvisul promis decit de indicatiile mele. Iar la ora 4:00, desi mai erau inca 4 ore de filmare, toata figuratia a plecat spre gara: scapau naveta! Multi au plecat cu tot cu halate si basti, spre disperarea fetelor de la costume (doua fete extrem de delicate), care trebuiau sa alerge dupa zdrahonii sindicalisti grabiti spre personalul de Valea Calugareasca!

Cum arata “Visul lui Achim”?

Sa dorm la prinz!

Esti si producatorul filmului, asa ca sigur ai si o viziune de marketing (atat legata de filmul tau, cat si in general, despre marketingul de film sau cultural). Ne poti impartasi din gandurile tale in sensul asta?

Ca Producator, m-am concentrat exclusiv pe partea de finantare a filmului, care mi-a luat cam 26 de ore pe zi. Viziunea de marketing s-a limitat in alege cu discernamint si entuziasm o agentie de advertising care sa negocieze cu una dintre cele mai iritate audiente vizavi de filmele romanesti.

Ce modele ai, in arta ta si/sau in general? Cine si ce te inspira?

Nu prea am modele culturale. E foarte ciudat, pentru ca ma impresionez relativ usor cind vad un fotbalist care reuseste sa vorbeasca coerent sau o gimnasta care rateaza la birna.

Cum sta filmul tau, la o saptamana de la difuzare si ce le-ai spune, in maximum 7 cuvinte, oamenilor ca sa-i convingi sa mearga sa-l vada? De ce trebuie vazut “Visul lui Adalbert”?

A reusit performanta sa stringa aproximativ 300 spectatori, asta in conditiile in care, pentru a realiza premiera de la CinemaPro, a trebuit sa cumparam 530 de bilete la The Avengers, care a facut in prima saptamina 48,000 spectatori! Pentru potentialii spectatori, in cazul in care vor mai prinde bilete, trebuie sa vada Visul lui Adalbert pentru ca e un film bun.

Inventeaza un concurs cu cititorii fishingtonpost, cu ce vrei tu, ca sa vina sa vada filmul. Poa’ sa fie si promotie, poa’ sa fie o cina romantica cu Gabriel Spahiu…

Pai, hai sa reluam concursul misto pe care l-am avut si pe facebok.
Concurs pentru 2 bilete moca, pe care sa le dam zilnic/ la doua zile? ( o sa verific miine la birou sa vad daca este posibil/ spunem si cinematografele).

Atunci vs Acum. Care o fi mai cool: Cico sau Cola, magnetofonul sau ipod-ul, poza cu maimuta la Costinesti sau pozele din Disneyland, Pistruiatul sau Hannah Montana?

Tot auzim vorbindu-se despre comunism, ba chiar se fac si filme cu actiunea infipta, mai mult sau mai putin, in acea perioada. Reactia celor mai tineri si care merg mai des la cinema este adesea: “Iar un film despre comunism? Ne-am saturat!” Cei care au nostalgii, desi poate ca rar mai ajung la cinematograf, nu-si pot uita tineretea. Cei care vor raspunde cel mai interesant la dilema noastra (cu argumente, povesti, poze) vor primi biletele – unele pentru o nostalgie, altele pentru o actualitate.

Noi asa am facut filmul Visul lui Adalbert: am gasit niste diapozitive abandonate la un colt de strada, apoi am inceput sa cautam povestile lor.

Ce ai invatat pana acum, facand acest film?

Ca nu asa se face un film, urmatoarele vor fi mai bune.

Care e cea mai interesanta remarca ajunsa la tine, dupa vizionarea acestui film? Ce parere te-a atins, impresionat sau motivat cel mai mult, dintre toate lucrurile spuse pana acum?

Ignorind cantitatea impresionanta de laude cu care a fost inconjurat filmul, ma opresc la remarcile unui june roman, stabilit in Norvegia,  care ne-a bagat la “mai artistilor, toti faceti filme doar despre perioada comunista… de parca alta sursa de inspiratie nu mai exista. De la mic, la mare, fie scriitor, fie scenarist, regizor… etc.; toti abordeaza doar asta. Sunteti cu totii jalnici…”, m-am grabit cu un raspuns pe care, din dragoste pentru prezent, vi-l impartasesc si voua. Deci, tuturor celor care share-uiesc aceeasi greata de trecut, ca pentru o singura inima: iti multumim ca te intereseaza alte perioade de timp si ca exista persoane ca tine care sa ne lumineze si sa ne spuna ce ar trebui sa ne inspire. Asteptam cu interes de la tine o lista sumara cu subiecte care ar trebui abordate de cinematografia romaneasca. Anticipam si iti spunem inca de pe acum ca esti extraordinar!

Răspunsuri