Invitatul Saptamanii: Sorin Axinte – Axu, marketer si fondator Romanian Business Leaders

Invitatul săptămânii

Sorin Axinte aka Axu, membru in board-ul Fundatiei Romanian Business Leaders si unul dintre organizatorii cei mai activi ai RBL Summit. Ce vreti de la oameni cu aceasta idee, domnule Axu?

In general, as vrea ca oamenii sa renunte la cinism, ca semn obligatoriu de inteligenta. In speta, as vrea ca oamenii pragmatici (dar de buna credinta) din business-ul romanesc sa devina dependenti de “profitul” emotional extraordinar pe care ti-l returneaza momentul in care recunosti, intre oamenii “ca tine”, ca iti pasa de tara asta. Si dupa care te descoperi in stare sa lucrezi in echipa. Asa suspiciosi cum sintem si stangaci cum ne descoperim intr-o asemenea situatie.

“Si mi-am dat seama ca cei mai multi bantuiti de gandul de-a pleca o fac pentru ca nu (mai) simt ca asta ar fi tara lor.”

S-a terminat summitul, ce urmeaza?

Urmeaza osul la treaba, pentru toti participantii care au venit acolo pentru mai mult decat “a feelgood session” (si eu cred ca-s multi). Osul la treaba, cel putin un an (pina la urmatorul summit). Iar noi, fundatia, avem o prima luna critica, in care trebuie sa ne asiguram ca echipele de lucru chiar au miscat proiectele din loc. Si mai avem de largit aceasta conversatie, aducind in ea alti oameni care mai au energie si un minimum de incredere in omenirea romana.

Pe cine mai poti mentiona dintre oamenii care s-au implicat serios in chestia asta?

Anca, Andreea, Evelina, Ioana, Maria, Maria, Mihaela, Mona, Larisa, Catalin, Dan, Dragos, Lucian, Mihai, Seba, Vali. Adica board-ul fundatiei si echipa de productie. Plus alti 15 “ambasadori” din mediul de business. Plus vreo 40 de voluntari. Plus cei care si-au asumat proiectele (ii gasiti pe rbls.ro). Plus Brindusa, super-moderatoarea.

Veti face partid politic din RBLS?

Nu. Am hotarit ca nu de la inceput, in prima intalnire de board.

Stim ca ai condus sesiunile de strategie de tara la lucrarile Summitului. Ce-a iesit de acolo? Cu asa o tara, se poate discuta de strategie?

O prima constatare a fost ca avem prejudecati. Exista cel putin un document guvernamental de tip strategic, neasteptat de cuprinzator si solid. E lung, greu de citit, are “gauri”, dar exista si au muncit la el niste oameni care stiau pe ce lume se afla.

A doua constatare a fost ca problema majora a strategiilor de tara sau sectoriale (jargon) este ca partidele politice nu au dat doi bani pe ele, asa cum s-a vazut in fiecare campanie electorala si dupa aceea. Deci orizontul maxim pentru bruma de viziune si executie a fost limitat la un ciclu electoral.

A treia constatare a fost ca toti am resimtit lipsa acuta a “destinatiei”. “Vrem o tara ca afara”, dar nu stim ce fel de “afara” vrem. E o discutie grea, lunga si plina de frustrari, dar trebuie s-o (re)pornim, intr-un fel sau altul. De la “modelul suedez” al Tatucai Iliescu incoace, n-am mai avut alt reper concret.

Oportunitatea e ca acum se rescriu fundamentele lumii de peste 5-10-20 de ani si ca am putea sa scribalim si noi 2-3 randuri, macar pentru noi.

“Altfel, n-am facut decat sa strangem intr-o sala cam 12% din PIB-ul Romaniei si reprezentantii a 100 si ceva de mii de oameni, muncitori “la privat”. Ce mare branza?”

Cine crezi ca a lipsit de la acest Summit? Pe cine ai mai fi vrut acolo si n-a fost? Nume concrete (sau organizatii), daca se poate…

Au fost prea putini oameni dinafara Bucurestiului. Epicentrul si natura virala a campaniei de adus participanti (“vorbeste si tu cu alti trei oameni in care ai incredere”) a limitat “penetrarea” provinciei. Avem de lucrat la asta.

Am fi vrut si mai multi antreprenori decat au fost. Avem nevoie de si mai multi orgoliosi incapatinati :) , care sa traga cu dintii de idei si de oameni.

N-am resimtit lipsa nici unei organizatii, pentru ca asta-i o lucrare de indivizi. De oameni, chiar :) Corporatistii care-au fost s-au reprezentat intai pe ei insisi / insele, intai de toate. Asa am si vrut: miza personala, nu CSR. Bun si asta din urma, dar nu in contextul asta.

M-a bucurat foarte tare echilibrul remarcabil intre numarul de femei si cel de barbati. E foarte important, o sa va zic alta data de ce.

Care e consumatorul unui asemenea eveniment? Il poti descrie un pic?

Au fost trei categorii:

  1. oameni veniti “la poza” sau din curiozitate;
  2. oameni in cautare de clienti (networking, pe romaneste);
  3. “autentici”. Din fericire, “autenticii” au fost covarsitor mai multi. Iar cei din primele doua categorii si-au cam uitat prioritatile originale si majoritatea lor s-a prins in hora pana la final. Ceilalti s-au carat pe parcurs. Le multumesc si acestora.

Stim ca esti un veteran intr-ale marketingului si comunicarii, de ce faci lucruri de-astea non-profit, in loc sa iti vinzi expertiza pe multi bani, cum ar fi mai la indemana?

Nu mi-am dorit deloc sa se excluda :) . Numai ca RBLS mi-a inghitit aproape tot timpul productiv din 2011. Am simtit de la inceput ca exista riscul asta. Dar am intrat in aceasta poveste cu alti trei oameni (Andreea, Lucian, Mihai) carora le-am facut o promisiune implicita cand am infiintat fundatia RBL. Si mi-a placut al naibii ca am fost in stare sa mi-o tin.

Altfel, n-am facut decat sa strangem intr-o sala cam 12% din PIB-ul Romaniei si reprezentantii a 100 si ceva de mii de oameni, muncitori “la privat”. Ce mare branza? :)

Ce concluzie ai la 3 zile dupa lucrarile Summitului? A meritat investitia de timp si bani?

Fara nici o discutie. RBLS se va dovedi, foarte probabil, cea mai importanta actiune la care am contribuit ca om al cetatii.

Daca acum ai fi in fata ta la 20 de ani, ce sfaturi ti-ai da?

  1. “Citeste, bai, ce-a scris neamtu’ ala, Heidegger.” (N-as fi inteles aproape nimic, dar mi-ar fi ramas niste intrebari, mai din timp.)
  2. “Vezi ca inceputul anilor ’90 o sa fie un fel de Sixties ai Romaniei.” (Nu cred ca m-as fi facut vreun boem, dar as fi fost mai relaxat, poate.)
  3. “O sa strangi prin ’94 o caramida de 5.000 de dolari. Ori ia un hectar de pamant in Pipera, ori pleaca in lume si intoarce-te prin 2002.” (Probabil ca n-as fi fost milionar, dar as fi inteles mai mult din “caramida” aia.)

Lasa-ne cititorii pe ganduri, asa cum numai tu stii. Da-ne una din aia, “grea” :)

Grea, usoara – mai vedem. Pe ganduri sa fie.

Vorbeam acum citeva luni cu niste prieteni si “sapam” dupa un motiv pentru care merita sa ramai in Romania.

Si mi-am dat seama ca cei mai multi bantuiti de gandul de-a pleca o fac pentru ca nu (mai) simt ca asta ar fi tara lor. Pentru ca nu li se recunoaste capacitatea profesionala, nu fac banii pe care i-ar merita, familia le e nefericita. Iar “smecherii” si ignorantii parca sint din ce in ce mai multi si mai agresivi. E tara lor, deci.

Problema este ca, in afara celor care au emigrat de mici (pina in 25 de ani, sa zic) si a celor cu stofa de cetateni universali, trei sferturi dintre oamenii “ca noi” nu se vor simti “in tara lor” niciunde in alta parte de lume. O fi viata mai buna, dar orice tara “asezata” te face sa te simti strain, mai devreme sau mai tarziu.

Noi si “ai nostri” avem o singura varianta: sa ne luam tara inapoi.

Răspunsuri