Invitatii saptamanii: Fredo & Pid’jin. Despre benzi desenate, creativitate si 2012.

Invitatul săptămânii

Fredo & Pid’jin sunt, fara drept de apel, cei mai malefici porumbei de pe planeta. Chititi sa aduca sfarsitul, inversunati si semanand vag cu Stan si Bran la fizionomie, Fredo si Pid’jin sunt creatia lui Eugen Erhan si Tudor Muscalu. Astazi vorbim cu cei doi columbofili despre ce inseamna benzile desenate la noi in tara, despre creativitate, idei si sfarsitul umanitatii.

Give me the elevator pitch on Fredo & Pid’jin.

“Designed for real-life LOLs”.

Nu stiu sa spun mare lucru despre scena locala, decat ca nu prea reuseste sa se manifeste dincolo de proiecte culturale, care de regula sunt micute.

Cum era piata de benzi desenate in 2005, cand ati pus la cale Pid’jin? Ce s-a schimbat de atunci si pana acum?

In 2005 lumea nu prea mai avea attention span. Din fericire, nici noi. Asa ca ne-am apucat sa facem acel comic pe care chiar si noi am avea rabdare sa-l citim. In Romania as zice ca nu exista o piata de benzi desenate, ci cel mult o “scena”. (Piata inseamna ca exista si bani.) Dar nu stiu sa spun mare lucru despre scena locala, decat ca nu prea reuseste sa se manifeste dincolo de proiecte culturale, care de regula sunt micute. Asta si din cauza ca pentru a face un proiect comercial serios, de regula ai nevoie de un media powerhouse, iar formatul asta de comics nu e cel mai convingator.

Un punchline e ca un real-life punch: trebuie sa te surprinda si trebuie sa vina frontal si hotarat. Pe urma te poti juca si cu tot felul de afterjokes si briz-briz-uri, dar ideea principala nu are voie sa fie blurry.

Cine consuma benzi desenate la noi in tara? Voi carui public va adresati?

Raspunsul simplu este -din pacate- “nimeni”. Noi insa nu ne adresam cititorilor de benzi desenate, pentru ca nici nu am sti cum. La randul nostru, nu suntem niste avizi cititori de comics. Publicul nostru nu cred ca citeste comics; cred mai curand se uita la sitcoms. Si asta incercam sa le oferim: un fel de sitcom in format de webcomic.

E important sa nu te grabesti si sa poti sa-i acorzi fiecarei idei timpul de care are nevoie, sa o dezbraci de detalii inutile si sa o prezinti clar si concis.

Cum se naste un episod din Fredo si Pid’jin? Cum decurge procesul de creatie din momentul in care aveti ideea si pana cand episodul ajunge pe sticla?

De obicei unul din noi trece printr-o situatie funny (sau groaznica, same thing) sau e pur si simplu lovit de o idee aleatoare. De acolo pleaca un inceput de episod, o premisa. In jurul premisei incercam sa construim o intamplare in universul lui Fredo&Pid’jin. Uneori reusim, alteori trebuie sa aruncam ideea. Stam cel putin zece ore pe un scenariu; sunt unele povesti la care am surubarit si cate un an. E important sa nu te grabesti si sa poti sa-i acorzi fiecarei idei timpul de care are nevoie, sa o dezbraci de detalii inutile si sa o prezinti clar si concis. Un punchline e ca un real-life punch: trebuie sa te surprinda si trebuie sa vina frontal si hotarat. Pe urma te poti juca si cu tot felul de afterjokes si briz-briz-uri, dar ideea principala nu are voie sa fie blurry.

Noua ni se pare ca aceasta “creativitate” nici nu exista. Uneori mintea ta se afla pur si simplu intr-un loc de unde poate rezolva o anumita problema mai bine.

Exista o intrebare care sta pe buzele tuturor. Vor reusi vreodata cei doi sa distruga lumea?

De cand s-au pupat Maddie si David am stiut ca viata poate fi frumoasa. Pe de alta parte, de ce ai vrea sa afli dinainte? E mai bine sa fii surprins in mod placut atunci cand se intampla.

Ce este creativitatea? De unde vine si unde ne duce?

No idea. Noua ni se pare ca aceasta “creativitate” nici nu exista. Uneori mintea ta se afla pur si simplu intr-un loc de unde poate rezolva o anumita problema mai bine. Cu mult exercitiu, experimente si fail-uri ajungi sa fii mai bun la a-ti aseza mintea in the right place, fata de un anumit tip de problema. In momentul ala ai o senzatie placuta de “wow ajung la butoane” si iluzia ca te-ai transformat intr-o fabrica de idei. Dar e mai curand o stare naturala, pe care o poate avea oricine. Cu conditia sa cauti mereu locuri noi si sa nu impietresti cu mintea intr-un singur loc.

Un sneak preview al episodului dedicat zilei de 21. 12. 2012.

Da,  as vrea si eu  asa ceva. De fapt as vrea un sneak preview pentru toate episoadele din 2012; mi-ar usura destul de mult munca. Oricum un lucru e clar: “2012 is not the year of the end of the world. It’s the year of the World Enders”.

http://youtu.be/FfuGtQ5mdwg

O dedicatie pentru cititorii vostri si ai nostri.

Răspunsuri