Social networking, like falling in love

Consumator

Ne-am obisnuit atat de mult cu prezenta in retelele sociale, incat rareori ne mai intrebam ce ne determina, de fapt, sa petrecem atat de mult timp conectati. Stim doar ca ziua parca nu incepe bine daca nu ne conectam la Facebook, daca nu vedem ce-au mai facut tweepsii nostri, cat timp am lipsit. Spunem, mai in gluma, mai in serios, ca suntem atinsi de un soi de social networking addiction.

Si nu suntem departe de adevar, daca e sa ne amintim experimentul Universitatii din Maryland: 200 de studenti, privati pentru o zi de laptop, smartphone, TV, mp3 player si, prin urmare, de posiblitatea de a se conecta, au avut simptome similare sevrajului. Mai mult, creierul resimtea lipsa interactiunilor din retelele sociale la fel de acut ca pierderea familiei si a prietenilor.

sursa foto

Ce-au de spus cercetatorii despre asta? Doctorul Paul J. Zak, inventatorul Neuroeconomics (o disciplina care incearca sa identifice modul in care oamenii iau decizii si interactioneaza unii cu altii) a condus, timp de zece ani, un studiu la capatul caruia a concluzionat ca oxitocina, hormonul datorita caruia se creeaza legatura dintre mama si fat, actioneaza ca un lipici social responsabil pentru coeziunea familiilor, a grupurilor sociale si a comunitatilor. Zak merge mai departe si spune ca tot acest hormon este lubrifianul economic care incurajeaza tranzactiile de zi cu zi. In fine, munca sa de cercetare atribuie oxitocinei rolul de stimulent al empatiei, generozitatii si increderii.

Cand Adam Penenberg (al carui nume va suna, probabil, cunoscut de pe coperta cartii Viral Loop: from Facebook to Twitter) s-a alaturat experimentelor lui Zak, era de asteptat sa avem parte de o concluzie care sa ne puna pe ganduri. Se pare ca, desi relatiile pe care le cultivam online nu sunt atat de autentice precum cele din viata reala, le putem simti ca atare pentru ca ne cresc nivelul de oxitocina. Cu alte cuvinte, creierul nostru este stimulat de aceste interactiuni intr-o maniera similara momentului cand ne indragostim: suntem mai empatici, mai generosi, mai dispusi sa avem incredere.

Desi cercetarile in aceasta directie sunt, deocamdata, intr-o etapa de pionierat, nu strica sa ne intrebam de acum: cata incredere avem in companiile care se insinueaza in viata noastra prin retelele sociale?

Răspunsuri