Jon Steel scria, in 1998, in urma unui sondaj de opinie in legatura cu perceptia publicului american despre un numar de 26 de meserii, urmatoarele: “Pe locul douazeci si cinci, cu un rating etic de numai 8 procente, se tarau publicitarii, chiar in urma agentilor de asigurari. O singura profesie a primit un rating mai slab decat ei si permiteti-mi sa propun ca toti oamenii de publicitate care citesc aceste randuri sa aiba un moment de reculegere, sa ridice privirea catre cer si sa-I multumeasca lui Dumnezeu ca exista dealerii de masini.”

Doisprezece ani mai tarziu (saptamana trecuta), undeva mai spre sud, in Bahamas, Jose Molla, fondatorul si directorul de creatie al agentiei argentino-americane La Comunidad, a trecut printr-o experienta terifianta: a fost de atacat de un rechin. Molla, unul din cei mai recunoscuti creativi din advertising, povesteste pe blogul sau cum, aflat la vanatoare subacvatica, el a devenit tinta unui rechin galben, mare cat un om, care s-a infipt in piciorul lui, provocandu-i o rana deschisa extrem de mare. Advertiser-ul argentinian este acum in afara pericolelor dupa vizita la spital. Desi la un pas de moarte, Molla a lasat urmatoarele randuri: “Sunt convins ca rechinul nu a venit sa culeaga o bucata din mine, ci sa ma lase cu altceva. Cu un fel de intelepciune pe care nu o voi uita niciodata, scrisa cu optzeci de copci si cu propriul meu sange.”

Cele doua paragrafe nu au, desigur, nicio legatura intre ele. Dar voi v-ati gandit altcumva, nu? Adevarul e ca publicitarii, desi se lupta sa intre in pielea consumatorului si viseaza sa contribuie la o lume mai buna, sunt priviti de multi ca acei oameni enervanti care intrerup un film exact atunci cand Bruce Willis urmeaza sa arunce in aer ascunzatoarea secreta a lui Osama bin Laden.

Iar, la final, apare si intrebarea deschisa. Daca nu sunteti publicitari, cum ii percepeti pe acesti oameni? Daca sunteti, cum credeti ca va percep ceilalti?