Si cu acest post existentialisto-fantastic incheiem pe azi

Consumator Marketing

Un post venit la redactie din partea unui tanar si talentat copywriter pe nume “Je” (lucreaza intr-o super-agentie), ca reactie la fotografiile care au circulat pe mail zilele trecute, re: bradul din unirii (v-o atasam pe cea mai amarnica dintre ele pt aducere aminte).

“…mi-am dat seama ca platesc tribut genetic alor mei. E drept ca am iesit mai destept decat ei, mult mai destept, insa odata intrat in lumea asta a desteptilor, am inteles ca un baiat destept ce sint ca ma situez in partea de jos a lumii de sus. Sint la periferia inteligentei. Intr-un cartier neuronal sarac, si culmea, nu e nici macar unul muncitoresc. E un fel de drobeta turnu severin pe timpul “bisnitei la sarbi”. Neuronii mei se intretin dand “tunuri” din astea, dupa care abia asteapta, dar abia asteapta s-o frece aiurea. Atunci tac, ma uit tulbure si sint atat de prost ca mi se pare ca fac zgomot.

Din cauza asta, mintea mea nu are forta necesara sa ajunga prea departe. Fara antrenament nu se poate ajunge la nici o olimpiada. Si totusi, asa, mai neantrenat, intr-unul dintre salturile canguronilor din mintea mea pot ajunge intr-o stratosfera a gandurilor; in niste locuri in care e putina lume, aproape ca ne cunoastem dupa nume.

Insa treaba asta e foarte frustranta, e ca si cum ai inota spre o insula mirifica, pustie, primitoare si exotica, pe care la inceput n-o vezi, dar stii sigur ca inotand vei ajunge la ea. Si inoti, inoti pana cand ajungi intr-adevar la ea, doar ca in momentul in care te pregatesti sa iesi din apa, sa pui piciorul pe ea ti se spune in casca – “Foarte bine! Si acum inapoi”. Ti se spune intr-un fel in care nu poti refuza. Asa ca ma intorc. Si tac. Si ma uit tulbure. “

Epifanic text, mai asteptam!
Precum si comentariile dvs, asemenea.

Răspunsuri

  • Anonymous

    E scrisa de un oltean :)

  • FYI Fish

    gresirati, dom’ne, gresirati.
    nu e.