Suntem consumatori sau nu mai suntem? Nuvelă polițistă cu Ghiță de la AGIP slash ENI România.

Consumator

Ieri dimineață m-am întâlnit cu Ghiță de la AGIP slash ENI România. Ceea ce urmează respectă realitatea în proporție de 100% și, dacă vă interesează chestia “drepturile consumatorului român” v-ar putea interesa și cele de mai jos. O poveste cu Ghiță de la AGIP slash ENI România, care e, din păcate de prea multe ori, prezent în viața noastră.

Ieri dimineață, sâmbătă 24 August, m-am trezit la 5:30. Vream să ies puțin din oraș, după multă vreme, să-mi mai curăț creierii. Am ales Sibiul, unde mereu mi-a plăcut, ca destinație a unei drumeții de 1 zi. Că nu pot mai mult, duminică am de lucru. Numai că drumul spre Sibiu trece prin Militari, unde dai să pui nițică motorină, că nu poți 300km fără.

Așa că m-am oprit, pe la 6 și ceva dimineața, la AGIP-ul de după intersecția Leu, pe Mihalache. Intru, fac plinul, dau să plătesc. Iar aici începe distracția.

Dau tânărului Ghiță (după ecuson) un card, îl trece prin POS. Nu merge, zice, ofticat. Hai să mai încercăm o dată. Mai încercăm nu o dată, ci de 3 ori, cu două carduri diferite, lucru ce se poate vedea din bonurile de mai jos. “E problema dumneavoastră” îmi spune, după a doua încercare, iar după a treia e rândul meu “Nu, nu e problema mea, e cel mult a voastră sau a băncii”. Iritarea crește, parcă un pic mai mult de partea angajatului AGIP (sau ENI România, mai nou, din câte înțeleg). Folosesc 2 carduri, din care pe unul îl folosisem și în ziua precedentă, fără probleme. Nu merge, iar Ghiță mă privește dur și-mi spune “Trebuie să-mi plătiți motorina”.

“Păi asta și vreau, după cum poți observa”, îi spun, observând cu regret cât de tânar s-a săturat, deja, de muncă. “Nu, trebuie să plătiți cu cash, cardurile nu merg”. “Ba merg, insist, găsește o soluție”.

“E problema dumneavoastră” zice Ghiță, emanând din toți porii superioritatea unui proaspăt privatizat de după revoluție, aia în care tu, client, erai mereu mic și prost în fața Lui, mare, deștept și fost informator la Securitate, în cele mai multe cazuri.

Insist să-i spun că nu e problema mea. Mai adaug că am folosit cardurile fără probleme recent și că pe ușa lui AGIP slash ENI sunt niște logouri VISA, MASTERCARD șamd care înseamnă că nu trebuie să plătesc cu cash. Colega lui de tură se strâmbă a dezaprobare, iar lui Ghiță îi vine o idee, pe care o exprimă ironic. “Păi dacă vă merg cardurile, mergeți la un Bancomat, scoateți banii și plătiți-mi motorina.”

“Nu vreau. Vreau să plătesc cu card. E dreptul meu. Eu am mers la o bancă, am pus niște bani acolo, mi s-a dat un plastic. Acum vreau să-l folosesc exact așa cum mi-a garantat banca că îl pot folosi, la comercianți care acceptă plata cu cardul. Iar AGIP acceptă plata cu cardul, uită-te pe ușa de la intrare. Părerea mea e că nu vă merge POS-ul, mai bine sunați la service. Iar dacă e așa, nu e în niciun caz problema mea, așa cum susții.”

Asta îl lasă ușor perplex pe omul de la AGIP slash ENI, dar nu pentru mult timp. “Dacă nu plătiți, chem Poliția.” “Bravo”, îi zic, așa să faci. “Eu o să plec, că am drum la Sibiu.” Și plec. Aleargă după mine, cu telefonul în mână și mă hotărăsc, din curiozitate, să aștept. Parchez mașina, aștept. Sună la telefon și, victorios, îmi spune “vine Poliția”. “În cât timp?” întreb, gândindu-mă în treacăt la cele câteva minute de snooze dintre 5:00 și 5:20 și la cât de greu mi-a fost să mă trezesc sâmbătă la 5 și ceva pentru a pleca în această (palpitantă, deja) drumeție. “Imediat”, zice, mândru de operativitatea cu care a acționat pentru a împiedica o infracțiune.

Imediat nu vine Poliția, ci BGS-ul. 3 mașini fabuloase, una dupa alta, care mă blochează preventiv din lateral și din față. Am o discuție scurtă și cu cei de la BGS, încearcă și ei să mă convingă să plătesc, iar eu le arăt bonurile POS-ului, din care reiese că eu vreau să plătesc. Unul din ei, un tatuat, are fix atitudinea ironic-superioară a lui Ghiță, dar nu discut cu el prea mult. În sfârșit, vine și Poliția.

Intrăm din nou în benzinărie, le arăt bonurile, le spun ce și cum s-a întâmplat. Îmi iau datele, îmi sugerează și ei să merg la un bancomat, le spun că nu vreau. Până la urmă, de ce să plătesc și comision de retragere cash de la bancomat, pentru chestia asta? Nu vreau.

Într-un final, Ghiță se hotărăște să sune la service POS, la BRD. Mai încercăm o dată un card, nici acum nu merge. I se spune de la BRD că e problema băncii care a emis cardurile, nu a lor. Victorios, Ghiță închide cu banca și se uită la polițist. Polițistul mă privește politicos, dar (acum) cu suspiciune. “E problema băncii dumneavoastră”.

“Și care ar fi problema băncii mele? S-a desființat azi-noapte? A dat faliment?” Și-apoi adaug, egalând chiar sub nasul lor “Oricum, rezultă că nu e problema mea, așa cum mi se spune de 45 de minute, nu?”

Polițistul se scarpină în cap. “Totuși, ar fi bine să plătiți”. Sunt de acord cu el, însă îi mai spun o dată că AGIP slash ENI România, prin vocea lui Ghiță, nu vrea să-mi ia banii și se comportă abuziv. În primul rând, în loc să sune la service POS, ei sună la BGS și Poliție. Eu sunt de bună credință, am rămas aici, n-am fugit, chiar dacă sunt tratat ca un (posibil) infractor. “Deci, cum facem, pot să plec?” adaug, privind la polițist.

“Păi eu o să fac un proces-verbal, iar dacă dumneavoastră nu vreți să plătiți nu rămâne decât să veniți la secția 20 bla bla bla bla bla”. “Bine”, zic, “asta e tot?” “Da, asta e tot”.

Și dau să plec din nou. Ghiță, poate gândindu-se că totuși aș putea avea dreptate, poate sesizând că și-ar putea pierde jobul pentru proastă atitudine, vine după mine la mașină. “Dacă vreți să plătiți, eu sunt aici toată ziua”. Mi se face cumva milă și îi zic “Acum trebuie să plec la Sibiu. Dacă mai ești aici la noapte și o să am cash la mine la întoarcere, o să trec să-ți aduc banii”. E vag recunoscător, ne despărțim iute și, demarând din benzinărie, sunt întrucâtva bucuros că azi (poate) Ghiță a învățat ceva, că data viitoare (poate) înțelege altfel cum stă treaba cu oamenii care intră în benzinărie, pe care de-aici încolo (poate) va încerca să-i ajute, nu să-i ia de sus.
Ghita de la AGIP

Pe autostradă, opresc la a doua benzinărie și plătesc cu cardul 1 un lichid de parbriz. Merge. E 8 fără un pic, la mai puțin de o oră distanță de tot tărăboiul. La Sibiu, cu gândul la mutra spășită a lui Ghiță, opresc la Unicredit-Tiriac și scot de pe cardul 2 suma de 400 de lei. Merge și ăsta.

La întoarcere, în jur de 12 noaptea, întru din nou la AGIP slash ENI România, cu gândul să-i achit lui Ghiță datoria. El nu mai e acolo, dar e colega lui. Scot banii să plătesc, iar ea îmi zice că nu poate să-mi dea bonul, pentru “că e în birou”. “Ne-am gândit că poate veniți mâine, așa că nu am păstrat bonul”.

O privesc sticlos, iar oboseala mă ajută să tac. “Păi și ce e de făcut, zic. Nu vreau să plătesc fără să am o dovadă că am plătit, după tot ce s-a întâmplat.”

“Reveniți dumneavoastră mâine.”

Ies în fața stației AGIP slash ENI România, trag aer în piept și mă gândesc că singurul mod prin care aș putea obține o satisfacție din chestia asta nu e să nu le plătesc deloc motorina, ci să găsesc un mod prin care să le-o dau înapoi, mililitru cu mililitru.

* * *

PS cum aș putea face asta? voi cum ați face? trebuie să plătesc azi? mâine? dacă da, când? dacă nu, de ce? știți vreun avocat suficient de nebun / preocupat de drepturile consumatorului care să mă asiste în această speță? dacă da, arătați-i textul ăsta și îndrumați-l către mine: [email protected]

vă mulțumesc frumos

Răspunsuri

  • Valentin Radu

    Morala e in footer-ul bonului: “Continua sa folosesti cardul la cumparaturi. Tot mai simplu!”