Joacă-te cu calculatorul de clasă socială!

Consumator

 

Ăsta e un articol care trebuia să înceapă a la Libertatea: cercetătorii britanici au descoperit… dar de data asta chiar n-au descoperit nimic!:

“Clasa socială” este un construct de când lumea şi pământul (se învârt în jurul soarelui şi nu invers).

Mai exact de la sfârşit de secol 19, atunci când părinţii sociologiei (Weber, Marx, Simmel şi Durkheim, ca să îi enumărăm pe clasicii care s-au străduit dinadins să despartă sociologia de filozofia socială, urmărind să creeze o ştiinţă), au insistat că inegalităţile între oameni nu sunt de natura divină –  şi ca atare merită studiate ştiinţific.

Ce s-a întâmplat în aproximativ 150 de ani de cercetare şi conceptualizare a ceea numim “studiul inegalităţii sociale” e greu de rezumat în 4 paragrafe, fără a supăra sociologii al căror atu constă tocmai în precizia cu care vorbesc despre societate şi despre cum o teoretizează.

Dar am să încerc să redau modelul de gândire ce ar putea sta la baza acestui calculator şi despre cum s-a ajuns la el, explicând conceptul de clasă socială (care în intenţie şi istorie e cu totul altceva decât strat social, de exemplu).

Marx localiza apartenenţa la clasă în mod binar, în funcţie de care parte a capitalului ne aflam: îl controlăm şi exploatăm sau nu îl controlăm şi ne vindem munca spre a fi exploataţi. Capitalul este supra-individual şi tinde să se reproducă, a punctat omul de ştiinţă Marx.

Această dihotomie a devenit în zilele noastre mai puţin operabilă. Şi nu din motivul că acel 0.1%-0.5% din populaţie nu ar controla mijloace de producţie, ci pentru că există alte atribute personale care ne despart mai intens decât controlul capitalului (care poate fi mic dacă deţinem o maşină de îngheţată, spre deosebire de consultantul cu venit de 2 milioane euro pe an care nu deţine nimic).

În întâmpinarea acestui neajuns, contemporanul lui Marx, clasicul Max Weber (probabil sociologul cu cea mai prodigioasă şi relevantă operă, până azi), a ales să privească conceptul de clasă mai diferenţiat. Weber a introdus conceptele de putere şi interes (de grup profesional), de resurse personale şi şanse de viaţă (date de educaţie şi moştenire).

O sută de ani mai târziu, sociologul francez Pierre Bourdieu, a reuşit să împace atributul reproducerii (faptul de a se reproduce, după o logică supra-individuală) capitalului, pe de o parte, cu multitudinea de resurse personale de care vorbea Weber, pe de alta parte.

Făcând asta, Bourdieu a propus să măsurăm 3 dimensiuni (tipuri de capital) atunci când vorbim despre clasele sociale:

- Capital Economic (banii pe care îi produci sau de care dispui; moşteniţi sau nu)

- Capital Cultural (educaţia şi cumulul de aptitudini de care dispui)

- Capital Social (relaţiile de care dispui prin care poţi accede poziţii dezirabile şi prin care poţi rezolva probleme)

Mariajul conceptelor lui Weber şi Marx a deservit şi unor sociologi precum Erik Olin Wright sau John Goldthorpe, care au dezvoltat analize de clasă complexe pentru societăţile avansate contemporane.

Un studiu de clasă socială au făcut şi cercetătorii britanici, iar acum, prin intermediul internetului puteţi să vi-l auto-administraţi.

De adăugat ar mai fi că varianta aceasta online, puternic simplificată, se bazează pe sute de studii anterioare şi pe validitatea cercetărilor şi teoriilor unor specialişti contemporani precum Nin Ling, care ne permit să întrebăm “doar” dacă suntem prieteni cu un învăţător şi să tragem concluziile de rigoare.

Probabil că dacă eşti cititor Fishington Post, şi ai făcut testul ca şi cum ai avea salariu de britanic, ai ieşit şi tu:

d1

Există vreo clasificare plauzibilă şi prietenoasă înţelegerii pentru România? Deocamdată ea nu există, dar dacă mai mulţi membri ai “established middle class” vor dori să genereze şi să împartă cunoaştere, vom putea pune pe picioare un calculator autohton, într-o bună zi.

Răspunsuri