The gamer in all of us

Consumator

Oricat de mult timp mi-as petrece muncind sau pe vremuri, la facultate, eu, unul, nu am uitat sa ma joc. M-a tinut legat de copilul din mine si mi-a oferit multe surse de inspiratie. Imi place sa vad asta si la cei din jur si, sincer sa fiu, o vad din ce in ce mai des.

gamer evolution
Normal ca nu sunt singurul care a observat asta. Lasand la o parte clasicele ”sotron”, v-ati ascunselea”, ”Macao” sau ”Monopoly”, nu pot sa nu trec cu vederea faptul ca tot mai multi apeleaza la jocuri video, fie ele pe PC, console sau telefoane. Gasesc demn de discutat, totusi, ca in 10 ani industria jocurilor s-a dezvoltat mai repede decat un adolescent la pubertate, chiar pana in punctul in care lansarile de jocuri cu buget mare (si cand zic mare, ma gandesc la 7 cifre) au parte de concerte, public si alte nebuneli la care nici nu te-ai fi gandit pe cand te jucai un Super Mario, Supaplex sau Prince of Persia. As putea spune ca, in ultimul timp, jocurile se iau in serios, de la design si gameplay la preturi. Ce ma intereseaza aici, totusi, este comunicarea lor.

Daca in anii `90 vedeam doar cateva printuri si spoturi la titluri precum Mortal Kombat, acum bugetele de marketing au atins cifre frumusele si la fel si vanzarile. Vreau sa trec peste partea financiara si sa ma opresc la pozitionari si definitii de piata, unde produsele nu au dus deloc lipsa de inventivitate.
Spre exemplu.

Plasate acum pe acelasi segment de piata, duo-ul Playstation si Xbox a devenit un fel de Coca Cola si Pepsi, fortandu-i sa se dueleze in campanii, texte, imagini si designuri tot mai interesante. Asa PS a ajuns sa isi innobileze jucatorii in povesti ca ”Michael”, sau la explicatia pentru care ne enerveaza sunetul tantarilor spusa atat de bine de Xbox. Pentru Playstation 2, mesajul ”The third place” a fost pus in imagini de faimosul regizor David Lynch, iar, pe alocuri, intregul brand a fost foarte aproape sa-si piarda o mare parte din public prin executii ca ”Double Life”, unde granita a fost mutata un pic mai departe dupa bunul plac al celor de la PS. Tot din partea lor am mai gasit mesaje ca ”Life is short” sau ”Long live play”. Daca le pui pe toate la un loc, nu ai putea sa distingi care exact apartine cui, dar ai spune ca toate sunt bine spuse.

Poate cand ii vezi pe Chuck Norris, Mr. T sau Ozzy Osbourne fiind personaje in World of Warcraft in niste executii care te lasa cu intrebarea ”What`s your game?” iti dai seama ca deh, nici cu jocurile nu e de glumit. Producatorii s-au folosit de imaginea inconfundabila a fiecaruia pentru a transmite un mesaj simplu si tot mai des intalnit in lumea jocurilor: Poti fi cine vrei. Am dat si de unul dintre cei mai mari compozitori de soundtrackuri din lume intr-un joc care a avut si regizor si scenarist. De ce? Pentru ca a putut. Hans Zimmer, cel care a facut coloana sonora pentru filme ca Lion King, Inception sau Dark Knight si-a lasat amprenta si in Assassin`s Creed , un alt joc de 7 cifre cu o comunicare exceptionala.

Pe langa jocurile oligarhice cu milioane de adepti exista si asa-zisele jocuri indie. Sunt acele titluri care n-au avut parte de fonduri cat PIB-ul Andorrei si, implicit, nici de expunerea pe care o vedem la sus-mentionate. WET, spre exemplu (un joc dedicat, sa zicem, baietilor), ofera un trailer cu Johnnie Cash pe fundal in timp ce protagonista (d-aia e pentru baieti) masacreaza in stanga si-n dreapta. Clasic. Dar, ca si in cazul Assassin’s Creed, vedem o atentie tot mai mare data coloanelor sonore aici, ceea ce ajuta mult in a stabili o diferenta, chiar si in trailerele jocurilor. Ganditi-va de cate ori v-ati uitat la un film doar pentru ca v-a placut trailerul.

Printre abordarile nonconformiste, echipa de marketing de la Dead Space 2 (Doom in care se vomita mult) si-a dat seama ca, pentru tineri, calitatea unui joc este data de cat de mult il uraste mama ta. Asa ca au strans o groza de mame si le-au aratat Dead Space 2 in toata frumusetea lui. L-au urat, ergo trebuie sa-l ai.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost campionatul de Starcraft 2. Da, a devenit sport profesionist cu un public impresionant, vedete, comentatori si live streaming. Din punct de vedere al comunicarii si a pozitionarii, aceste evenimente bat orice alta metoda de comunicare. In momentul in care exista un campionat mondial pentru jocul tau, poti sa spui ca nu mai ai nevoie de publicitate.

Daca as fi spus acum 10 ani ca, in 2012, in loc sa mergem la un meci de fotbal sau basket am putea sa luam bilete la Starcraft 2, mi-ati fi ras mult in fata. Sincer, as fi inteles.

Oamenii si-au dat seama ca au nevoie de joaca, asa ca am primit-o. Chit ca te joci un Angry Birds in pauza de masa sau stai cu noptile sa invingi nu-stiu-ce inamic de nu-stiu-ce nivel, eu bag mana-n foc ca exista un ”gamer in all of us”. Pana la urma, intrebarea pusa de World of Warcraft in campania lor este chiar pertinenta in contextul asta: ”What’s your game?”

Răspunsuri