Daca onor redactia considera ca editorialul se incadreaza in peisajul fishingtonian, pls link la numele auctorelui la http://mirceadragu.wordpress.com/ in loc de cartea cu fetze

Comunicare Consumator

(Est)etica publicitara sau “Celebrate like the grown-ups”

TMP3
Aceasta este sintagma (tradusa in diverse limbi pe patru continente) care promoveaza un produs “revolutionar”, sampania pentru copii. Licoarea cu pricina este produsa din 1994 de o companie germana care a inghitit si mioritica Zarea, iar numele sub care se comercializeaza este Robby Bubble. Inca un Bula.

Lasand la o parte compozitia riscanta (apă, zahăr, suc de zmeură 5%, dioxid de carbon, acidifiant: acid citric E 330, aromă identic naturală de zmeură, conservant: dimetilpirocarbonat E 242 – sursa www.jurnalul.ro , singurul loc unde am gasit aceasta info, desi am pieptanat cu metoda&rabdare web-ul) propusa intru ingurgitare copiilor, va propun citeva reflectii vis-a-vis de publicitatea facuta acestui produs.

In primul rind va amintesc ca indiferent cat au investit in promovare, companiile de tutun au constat ca nu pot persuada mai mult de 40-50% dintre masculii din specia bipeda, fara pene si cu unghii late, sa consume “iarba dracului”. Aceasta observatie a fost valorificata prin imorala (re)orientare a unei parti din bateriile publicitare catre alte categorii de consumatori, cum ar fi cea a femeilor sau cea a adolescentelor, ceea ce a dus la aparitia unor noi tipuri de tigarete (slim) si a unor noi asocieri de imagine/aroma cu obiceiul fumatului.

Revenind in zona potatorilor, se pare ca aceast mod de gandire nu le este impropriu nici producatorilor de drinks&beverages, care au venit cu propuneri hibrid gen red’s si nu in ultimul rind sampania pentru copii. Aparitia sampaniei pentru copii a stirnit atat reactii negative, in primul rind din partea unor organizatii civice implicate in preventia abuzului de substante (gen Mothers Against Drunk Driving =MADD- geros acronim..) care considera astfel se incurajeaza consumul de alcool la virste mici , dar si pozitive, din partea persoanelor care considera ca astfel se indreapta o nedreptate istorica (ca cei mici nu pot ciocni o cupa alaturi de familie), si nu in ultimul rind din partea celor care au dat banii pe bulele lui Robby.

Dat fiind ca in post-ul precedent de pe Fishingtonpost m-am ocupat de un slogan publicitar, voi lasa aprigelor mame din Canada placerea sa faca sac de box acest “Celebrate like the grown-ups”, si va invit sa gustati (prin sinestezie, of course) o mostra de publicitate vizuala cu care m-am intilnit intr-o revista destina grupei de virsta din care fac parte copiii mei (prescolari si scolari mici).

Imaginea de mai jos este a cea a unui demn urmas al traditiei deschise de Bogart, Eastwood sau Newman. Cu o postura care incearca sa transmita siguranta (baza larga), mana infipta ireventios in pantalonii de lungime intermediara (spre deosebire de short-ul scolaresc al “frustratului” din planul secund), el toasteaza, inconjurat de colege cu tendinte galinacee, pentru noul sau succes (micro-)social.
Ajutat de potiunea artificial aromanta, este “starul petrecerii”. In spate, mediocrul si tocilarul sunt sub semnul unor emotii diferite, dar egale dpdv al intensatii. Unul este furios, iar celalalt trist, pentru ca nu au ajuns, precum Asterix/acest adolescent hedonist&lipsit de inhibitii, la caldarea cu substanta magica. Nu s-au dopat, adeca.

Cu promisiunea unei proiectii cosmice, deasupra tuturor adolescentilor bulele se trasforma fie in mici stele fie in baloane festiv(istic)e. Sau in freudieni (woodyallenieni, mai degraba), macrocefali spermatozoizi ce atesta potentialul creator al celui ce-si poarta gelul din par ca pe lauri ai victoriei.

Concluzia facila este ca cine nu-si atesta precocitatea prin consumarea acestui substitut de alcool, nu prea are sanse la popularitate, si astfel ii este interzis accesul la atentia (si cu putin noroc poate chiar mai mult decit atit) colegelor de adolescenta.

O alta concluzie ar fi ca, fara sa presupunem ca respectiva companie este o corupatoare per se, si acceptind ca aceasta forma de publicitate este doar o completare a unui tablou mai larg care cuprinde modelul din familie si o multime de alte lucruri care compun validarea sociala a consumului de alcool, trebuie sa mentionez ca elementul de noutate/rentabilitate consta nu atit in faptul ca face vinzare prin oferirea unui surogat de alcool unor copii, ci prin investitia in “educatia” acestora. Scolarul este fezandat/fidelizat, in asa fel ca atunci cind va avea resursele (si ca sa nu fim acuzati de lipsa de optimism, virsta) pentru a consuma alcool, sa contribuie la succesul unei industrii care se bazeaza pe nesigurantele/durerile/inertiile noastre, sau pe nevoia de a ne amplifica/intretine emotiile pozitive.

Anais Nin spunea ca gustul pentru placerile neobisnuite il distruge pe cel pt cele obisnuite. Tinind cont de nivelul ei de expertiza, am toate motivele sa o cred, asa ca va impartasesc convingerea mea asupra subiectului tratat: ca fiecare virsta are placerile ei, ca este pacat/nedrept ca acestea sa fie puse in umbra/bagate in corzi de altele, potrivite altor momente ontogenetice. Fie si numai prin prisma ca, asa cum este in general acceptat in psihoterapie, sarirea etapelor se plateste. In cazul de fata, prin analogie, pot presupune ca o copilarie neconsumata va insemna o adolescenta vesnica. Pt cei care cred ca asta e bine (cum propune Brian Adams, 18 ’till I die), va amintesc ca tot timpul trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce ne dorim. Altfel, riscam sa ajungem ca domnii care au facut reclama despre care am discutat azi. Cu pete mari, albe, de imaturitate pe dimensiunea morala a personalitatii.

Mircea Dragu,

psiholog

P.S.

Cind l-am rugat pe fiul meu in virsta de sapte ani sa-mi descrie ceea ce vede in aceasta imagine, a identificat corect emotiile transmise de limbajul non-verbal al personajelor si a facut o observatie f interesanta, ca de fapt baiatul nu doar tine un pahar in mina, cum am fost inclinat sa cred eu, ci ii ofera fetei sa bea…

Răspunsuri