Cititorii nostri (din Timisoara) sunt psihologi si sensei, deci inteligenti

Consumator

Primim la redactie comentariul de mai jos, cu referire la o campanie destul de consistenta care ruleaza in orasul florilor. Un comentariu sprintar si articulat, cu care noi suntem intrutotul de acord (cel putin dpdv al constructiei de mesaj). Voi ce parere aveti?

Comunicare publicitara (nefericit) aplicata

“nu te pune cu timisorenii” este numele unei campanii care a reustit sa adune resurse semnificative, parteneri poten(ta)ti si, datorita acestora, capital de imagine. asa ca in timisoara poti intilni mash-uri&diverse alte materiale cu acest slogan transant. mai mult, in ultimul timp in intersectiile importante din urbe au aparut “indicatoare” rutiere cu acest mesa: “nu te pune cu timisorenii”.

aflu de pe pagina web ca proiectul defineste problema pe care doreste sa o rezolve astfel: Timişoara suferă din cauza poluării pe care o face cetăţeanul din neglijenţă sau dintr-o etică eronată faţă de mediu. Se observă intersecţiile încărcare de hârtii, mucuri de ţigări, sticle, peturi. Staţiile de tramvai sunt murdare, atitudinea faţă de estetica străzii este aproape de zero. Timişoara trebuie să fie una dintre „capitalele verzi ale Europei!”.

fiecare afirmatie dintre cele de mai sus are “hibe” mai mici sau mai mari (confuzie intre problema si scop, lipsa argumentelor obiective/masurabile, tirania lui “trebuie” samd) dar cel mai bizar este chiar sloganul care da numele campaniei. in primul rind, implica potentialitatea unei bate de baseball (sau mai degraba a unui par negeluit) care atirna deasupra capului celui ce nu respecta regulile de igiena urbana, ceea ce numai comunicare eficienta/asertiva nu se poate numi. de ex. eu, ca timisorean, nu ma regasesc in amentintarea implicita (nu te pune cu x …., ca atunci x va face si va drege..) si pot presupune ca receptorul identificat/explicit vizat de mesaj se va simti mai degraba atacat de mesaj si prin urmare va avea o reactie de “contra”.

mai departe, una dintre primele informatii de care se impiedica orice persoana care are preocupari din zona publicitatii este ca un mesaj care incepe cu “nu” are sanse NUle sa produca schimbarile de comportament scontate. este un lucru descoperit acum mai bine de doua decenii si verificat&confirmat eversince.

opinia mea este ca “succesul ” acestei campanii se bazeaza pe pariul (din pacate vesnic cistigator) pe patriotismul local al votantilor domnului ciuhandu si ca amatorismul acestui demers promite mai degraba sa adinceasca clivajul dintre aborigeni si new arrivals din urbe, decit sa ii faca pe ultimii dornici sa adere la valorile revendicate de comunitate.

acest aspect de metacomunicare ma face sa presupun ca aceasta campanie nu este una care vizeaza “poluatorii”, ci urmareste cistigarea unui capital de imagine pe baza relatiei emotionale cu practicantii mentionatului patriotism local. acest lucru ne aminteste clasica sintagma: marca (“nu te pune…”) e mai importanta ca produsul (comportamentul igienic/ecologic), ceea ca ma face sa ma astept sa vad cine va avea cu adevarat de cistigat de pe urma promovarii acestui “brand” local.

mircea dragu

Răspunsuri