Ospitalitate in era digitala

Comunicare

Era o seara de duminica, cand am hotarat cu cativa prieteni sa mergem la o bere. Am ales unul din barurile pe care le frecventam des; e placut, pe cateva chelnerite le stim dupa nume, aproape ca suntem de-ai casei. Ne-am asezat intr-un loc linistit si comod, dar mai departe de chelneri. Apoi am inceput, ca fiecare client, sa asteptam; destul de mult, pana cand unul din noi s-a ridicat sa faca comanda.

OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti.

Desigur, cum se intampla tot mai des, l-a nazarit pe unul sa exclame, cat de mult mai bine ar fi daca am putea comanda direct de pe un meniu electronic. Ideea nu este noua. Cand Microsoft a introdus primul Surface (masa, nu tableta), in 2007, unul din uzuri era pentru restaurante. Deasemenea, exista tablete dedicate restaurantelor; ba chiar unele companii aeriene au inceput sa inlocuiasca sistemele multimedia cu iPad-uri, pentru a economisi greutate.

Dar nu cred ca este neaparat bine. Ne-am obisnuit deja asa tare sa dam cu 10% in plus fata de nota pentru cineva care aduce mancare / bauturile de la bar, incat uitam ca bacsisul se da pentru un serviciu bun, ceea ce implica printre altele, interactiuni umane. Nici un calculator n-o sa-mi poata recomanda ceva care nu este pe meniu, doar vazandu-ma indecis. Lafel cum putin imi pasa de urarile de zi de nastere de la BCR (pe email si sms – o singura data pe an, in rest mukles), cand de ani de zile te chinuiai sa gasesti taxele pe site (ca sa nu mai vorbim de taxe). Sau cat de ciudate sunt “bancurile” de pe pagini de Facebook despre constructii.

Cine stie, poate avem mai mult noroc cu plantele:

Răspunsuri