Cum e sa fii din Brasov.

Comunicare

Sunt din Brasov.

“Frumos oras!” – multi dintre voi veti zice.

“Frumos!” – voi zice si eu.

Inainte sa va explic “cum e sa fii din brasov”, sa trecem putin prin Cluj, unde am stat ultimii 6 ani. Am facut o parte din scoala vietii aici si mi-a placut. Oamenii-s de toate felurile, mancarea e dulce si picanta, rareori sarata si clima aproape pe gustul meu.

Revenind la oameni si la subiect, nu de putine ori am intrat, fara voie, in polemica “La Brasov se vorbeste cel mai corect limba romana”. Si sa nu fiu inteleasa gresit – nu sunt una dintre sustinatoarele acestei ipoteze. Cunosc  ideea, mi s-a mai prezentat, de multe ori nu pe un ton prietenos, insa nu ii fac propaganda in nici un fel. Cred ca poate fi mai degraba o replica ieftina de agatat sau un pretext  pentru o conversatie in lift, dar cu siguranta nu este un subiect pentru o discutie in contradictoriu.

Scoala s-a cam terminat, la fel s-a mai dus si din magia orasului lui Boc, asa ca m-am indreptat incet incet spre capitala. Aici lucrurile stau altfel – nimeni nu se leaga de vorba sau de port, oamenii sunt prea ocupati, totul e cumva pe repede-nainte. Am dat insa de alt tip de discursuri – “Oamenii din Brasov sunt incapatanati, sunt niste locomotive ce turuie la vale”, “Oamenii din Brasov se cred prea smecheri”.  Prima reactia a fost cred, cea mai la indemana – am ripostat. Am ripostat si a doua oara, la fel si a 3-a oara cand mi s-a explicat ca e vorba de o amprenta culturala de care se pare ca nu ai cum sa scapi. Am reflectat un pic si inca ripostez cu riscul de a parea incapatanata. Nu cred ca brasovenii sunt incapatanati, sau daca sunt, nu-mi imaginez ca niste oameni s-au ingramadit  in mijlocul tarii, si-au luat numele de brasoveni si s-au hotarat sa traiasa incapatanati pana la adanci batraneti, iar daca sunt smecheri nu cred ca sunt cei  mai smecheri. Sunt asa cum sunt, mare parte din ei sunt chiar moldoveni veniti pe vremuri cu trenul foamei, mai sunt si sasi, mai sunt si secui, la fel si unguri, e un amalgam si sunt sigura ca nu-i defineste incapatanarea si smechereala.

Cred ca suntem ceea ce vrem si ceea ce ne lasam sa fim;  cu siguranta exista o amprenta culturala, dar cu aceeasi siguranta spun ca nu e nevoie decat de o minte deschisa, si poate de bunavointa pentru a darama orice bariera pe care POATE, parintii, anturajul sau scoala au pus-o.  N-o fi simplu dara nici greu nu e, vorba clujeanului.

Asadar, la Brasov nu e numai frumos, mai e si smecherie si mai e si multe altele pe care nici eu nu le stie. Pam pam!

Răspunsuri

  • Paula Negrea

    :) Ia-ţi fiecare 14 aprilie din următorii 10 ani ca să scrii ceva sub titlul ăsta. Te rog! Din curiozitate.

    Şi eu sunt tot din Braşov. Servus, te-am pupat!