Regula celor 30 de ani

Comunicare

Redactia Fishington Post a zbughit-o catre ape mai molcome, yeeeeey! Asa ca intre 10 si 15 august, pe langa ocazionale postari de pe unde om fi, va lasam cu un potpuriu de “Daca doriti sa revedeti”. Speram sa va placa si voua ce ne-a placut si noua. Oricum ar fi, nu uitati: cine citeste din urma va intelege cel dintai :) . P.S. Articolul de mai jos a fost initial publicat in 2010.10.25.

O intalnesti in fata la Unirea, cu teancuri de sosete in mana. Sa o numim Cerasela. Dupa spusele proprii, vanzarile mai bune sunt facute in perioade de trafic mai mare, adica seara, dupa program, si in weekend-uri, toata ziua. Tot ea povesteste ca il cunoaste pe inventatatorul celebrului “Nike, Adidas, sase la o suta!” Headline care, atunci cand este strigat cu tonalitatea si cadenta potrivite, chiar atrage mai multa lume.

Cerasela face parte din popor. Mai exact din lumea acelor autointreprinzatori care, stiind ca “publicitatea e sufletul comertului”, devin creativi, incercand sa-si comunice beneficiile marfii. Acestia sunt copywriterii din popor, cei care viseaza si creeaza  avand in minte un target foarte eterogen, acela al oamenilor de pe strada. Ei au existat dintotdeauna, iar creativitatea lor a evoluat, surprinzator sau nu, mana in mana cu cea a publicitatii. Insa ceea ce este si mai fascinant este ca ei sunt un fel de masina a timpului pentru advertising. Creativitatea lor pare a fi permanent cu 30 de ani in urma creativitatii publicitare. Va intrebati cum?

Sa incepem, de exemplu, cu anii ’90, cand strazile de cartier incepeau sa fie circulate tot mai mult de comercianti care strigau “Peeepeni, peeepeni!” sau “Fiare vechi luaaam”, cu reguli clare de ritm, frecventa, masura, care amintesc de multitudinea de jingle-uri din anii ’60.

Pana la inceputul actualului secol, lumea a inceput sa guste tot mai mult din libertate si sa se acomodeze cu publicitatea. Inceputul perioadei de mare creativitate din anii ’70 corespunde cu aceasta perioada, din timpul careia ne aducem aminte (de la mare, in special) de “Colorata maine-i gata”, “Nu dati banii pe prostii, luati banane la copii”, “Arde, frige, n-are gura ca sa strige” si “Nu mai sta pe ganduri cum sta soacra-mea-ntre scanduri”.

Si ajungem, in cele din urma, in timpurile noastre. Timpuri tulburi de criza, in care se comunica strict preturi si promotii pentru sosete. Suna cunoscut cu altceva din istorie? Cu criza petrolului de la sfarsitul anilor ’70, care a convins clientii sa scoata in fata tot mai mult ofertele si preturile in advertising?

Dar urmatorii zece ani? Cum credeti ca vor arata ei pentru copywriterii din popor? Vor mai respecta si ei regula celor 30 de ani de care tocmai am vorbit? Sa fie 30 de ani perioada reala de acomodare a consumatorului obisnuit cu paradigmele si cliseele publicitatii? Eu, unul, mi-am luat tema de gandire.

Răspunsuri