Dracula – prototipul brand-ului autohton crescut de ceilalti

Branding

La finele anului trecut am lansat o invitatie libera comorilor nedescoperite din blogsfera. Mediahoo a raspuns:

Fascinatia pe care strainii o manifesta pentru povestea din spatele contelui Dracula este coplesitoare. La randul nostru, suntem constienti ca, in afara granitelor, cel mai puternic brand autohton il reprezinta acest personaj mistic. Conform CBS, anual, mitul Dracula atrage 200.000 de turisti. Un numar impresionant as spune, pentru un brand ce isi are resursele intr-o tara din zona balcanilor.

Aceasta fascinatie si curiozitate permanenta pentru contele Dracula este cel mai bine argumentata de scriitorul american de origine romana – Andrei Codrescu – intr-un reportaj realizat de CBS:  ”Dracula este barbatul brunet din Est care seduce o englezoaica blonda, iar aceasta i se ofera. E ceva tulburator in asta“. O explicatie justa, de altfel, daca stam sa ne gandim ca imaginea domnitorului Vlad Tepes a fost hiperbolizata de insusi un scriitor strain, Bram Stoker, in romanul „Dracula”, publicat in 1898. Departe de realitatea inscrisa in istorie, Vlad Tepes apare in roman ca un personaj mitologic, vampir, idee intarita si de afirmatiile calomnioase consemnate in istoria autohtona ale unor negustori sasi din Brasov, conform carora domnitorul Vlad lua masa inconjurat de tepe in care agonizau nefericitii cazuti prada maniei domnesti.

In fapt, constructia si dezvoltarea celui mai puternic brand romanesc confirma o „regula” scrisa de noi insine: incapacitatea de a ne promova propriile valori, fie ele culturale, turistice etc. Mai apoi, ajungem sa ne punem urmatoarea intrebare: Ar mai fi avut imaginea lui Vlad Tepes impactul de astazi daca scriitorul Bram Stocker nu ar fi scris romanul „Dracula”? Cel mai probabil, nu. Pana la urma, fie ca ne place sau nu, trebuie sa recunoastem ca, insusi brand-ul prin care suntem recunoscuti in lumea larga este un produs al creativitatii si ingeniozitatii strainilor…

Mai mult decat atat, tot strainii (in special americanii) au continuat si continua sa aduca o contributie importanta dezvoltarii si inovarii brand-ului Dracula la scara internationala. Numai industria cinematografica consemneaza filme mai mult sau mai putin apreciate de critici si de public, dedicate celebrului mit transilvanean. Marturisesc ca am vazut multe dintre acestea si nu de putine ori am fost dezamagita de imaginea propusa de regizorii peliculelor respective. Integrat cerintelor epocii respective, fiecare film despre contele Dracula a adus in fata o imagine adaptata la trend-ul impus de generatiile de cinefili a acelor vremuri. Un bun exemplu este seria „Twilight”, care a marcat o adevarata „isterie” in Romania si peste hotare. Efectele speciale de sunet si imagine imbinate cu povestea de dragoste dintre protagonistii principali (vampirul Edward si pamanteanca Bella) reprezinta un alt pas important in improspatarea brand-ului Dracula sau a brand-ului vampirului.

Marturisesc ca nu rezonez cu imaginea promovata de seria „Twilight” din simplul motiv ca tehnologia folosita „omoara” misticul si traditia care invaluie mitul vampirului. In acest sens, doar doua filme cu si despre vampiri mi-au atras atentia. Primul este mult apreciatul (considerat si cea mai fidela ecranizare a romanului lui Bram Stocker) „Dracula”, din 1992, regizat de Francis Ford Coppola si care a strans nume importante precum Gary Oldman, Anthony Hopkins, Winona Ryder sau Keanu Reeves, iar al doilea, mai putin cunoscutul „30 Days of night”, avandu-l ca protagonist principal pe Josh Hartnett. Am apreciat si continuu sa apreciez inventivitatea regizorilor si refresh-ul care pastreaza o imagine autentica brand-ului Dracula si, implicit, a vampirului.

In cultura romana, din pacate, brand-ul Dracula a fost prea putin „exploatat” si prea putin promovat. Strainii au avut insa, grija, sa speculeze lipsa noastra de interes fata de un mit propriu si sa profite la maximum din aceasta. Iar castigurile nu s-au limitat doar la livrarea unor idei originale ci, mai important decat atat, la transformarea fascinatiei publicurilor intr-un motor imens producator de profituri financiare uriase. Pana la urma, daca stam sa ne gandim cum s-a nascut si a crescut imaginea lui Dracula pe plan international (mit originar romanesc transformat in brand, de un englez), situatia ar putea fi echitabila. Ma indoiesc, sincer, ca Vlad Dracul ar fi devenit Dracula de astazi fara „ajutorul” lui Bram Stocker.

Răspunsuri