Storyboard pentru tine

Advertising Consumator

Aroape 9 ani au trecut de cand, intr-o zi, avand nevoie de un storyboard, am incercat 2-3 variante de ilustratori. I-am injurat pe primii doi, care erau slabi si prosti. Dupa care cineva zice “aaa… mai putem incerca pe X”. E art, dar le are cu desenul.

L-am incercat pe X, eram deja in preziua prezentarii, iar X ne-a transmis prin Y, care il cunostea direct – e ok, il fac peste noapte, dar daca nu inteleg ceva va sun si va intreb, la 2 noaptea. Ok. A inteles, nu ne-a sunat.

Spre ora 11, prezentarea fiind pe la 2, parca, am primit desenele. Am deschis cu frica mapa cu desene, gandindu-ma ca daca si asta deseneaza ca cel de dinainte, p…-use pe ele de perspectiva & decupaj, ma sinucid.

Desenele erau neasteptat de bine facute (nu pentru noi, atunci, in criza, ci in general privind lucrurile), comics-like, parca veneau din America.

La ceva vreme dupa asta (1-2 ani mai tarziu, cred), omul mi-a devenit coleg. Un tip retras si vag inflexibil mi s-a parut, la inceput l-am gasit antipatic. Eu eram genul glumet pe atunci, asa ca un baiat cuminte si cu ochelari era un deliciu. Dar desena bine.

Dupa alte cateva semestre am inceput sa jucam darts la birou, apoi la pub. Dadea bine de tot, invatasem si eu sa dau, la un moment dat am facut chiar echipa – si castigam cam cu toti. S-a legat ceva, desi in continuare mi se parea mult prea tacut si interiorizat ca sa fie prietenul meu.

Incepuseram sa avem chiar dialoguri mai ample, in care el voia mereu sa stie cum scriu eu, cum gasesc concepte, care e parerea mea despre ultima lui campanie. Mereu rafina cate ceva, mereu relua un layout, mereu refacea, mereu manca biscuiti si re-structura un vizual. S-a legat inca ceva, o alta surpriza fiind cand, intorcandu-se de la o filmare “din afara” mi-a adus un tricou (ma auzise vorbind la tel cu cineva, care plecand din tara si intrebandu-ma ce sa-mi aduca, a primit, reflex, de la mine, replica “un tricou”).

Dupa inca ceva vreme ne-am separat, in sensul ca eu am plecat din locul in care lucram pe vremea aceea. El a mai ramas un pic, dupa care a plecat si el. A plecat bine, luandu-ma din nou prin surprindere, pentru ca a plecat creative director intr-un loc in care nu ma asteptam sa ajunga. Hm.

Apoi a plecat si de acolo si a ajuns intr-un alt loc in care nu ma asteptam sa ajunga… la fel de neasteptat… cut… eu nu mai eram glumet… cut… dinspre el incepusera sa curga tot felul de vesti bune si foarte bune… cut.

Dupa alte cateva zeci de pitchuri s-a nimerit, nu stiu cum, sa incepem sa jucam cu regularitate fotbal, iar printr-o serie de potriveli s-a intamplat sa ajungem sa jucam impreuna (el m-a chemat? parca.)

Daca ma intrebati, la inceput nu mi-a placut deloc cum juca, fiindca nu vorbea prea mult si fiindca parea a lua lucrurile prea in serios. Insa dupa cateva jocuri, surpriza, am descoperit ca era mult mai bine cand jucam in aceeasi echipa decat in echipe adverse – fiindca juca bine, cu o minte clara, curajos si surprinzator de generos.

Si am avut, intrebandu-ma cum poate juca asa fotbal un baiat pe care il consideram inchis, prea politicos, orgolios si un pic prea sensibil pentru gustul meu, o mica revelatie. Ca X era, in fond si la urma urmei, doar timid. Un inimos si-un timid.

Inimos am zis?
Of.

Pa, ma, cumintelule.
Iti tin pumnii.

Afterpack-shot. Fiindca tot iti placeau tie ideile mele – continua sa ma surprinzi, te rog, de pe acolo de pe unde umbli. Dar tot de bine sa fie, ok?

Răspunsuri

  • Anonymous

    adevarul e ca X este un mare exemplu pentru noi toti. chiar si acum, cand nu mai joaca fotbal cu noi…