Nici nu m-am uitat sa vad meciul, aseara. Mai bine. Cred ca ma enervam degeaba. Scorul il stiti. 0-0 pentru… Pai pentru cine mai vrea sa se uite, cred. Si de dimineata, ma dumiresc. Pai are dreptate nea Jean. Cand nici blaturi nu se mai fac pentru ca nu mai exista onoare, inseamna ca situatia e chiar nasoala. Tot interviul AICI. E de vis. Ca si echipa noastra. Uite si sloganul: “Echipa nationala. Visam impreuna”
Daca Facebook ar intra in istorie, lucrurile s-ar petrece cam in felul asta Dar pana sa ajungem sa ne schimbam numele, cum sugereaza Eric Schmidt mai bine ar fi sa rezistam inca putin pana trece vara asta mult prea fierbinte. Ca deja se intampla lucruri ciudate Si o dedicatie muzicala tuturor celor 1,5 milioane de facebook-isti
Agitati un pic Rexona sau Brut-ul, puneti trelingu’ nou pe voi si sariti iute in tenesi, caci v-asteapta cele mai betonate mp3-uri. Un weekend de senzatie va dorim.
Ar insemna 83 de oameni la usa mea care asteapta sa ma cunoasca mai bine, 48 de invitatii pe birou, 55 de grupuri noi din care-ar trebui sa fac parte c-asa mi-au recomandat niste prieteni si alte 381 de cereri.
Eu fara online nu stiu cum ma descurcam cu toate astea. Bunica-mea zice ca “le-aranja el, Dumnezeu, pe toate” sa fie bine si-asa:
Astazi s-a intamplat sa dau peste Ze Frank si al lui “childhood walk”, care ne zice asa:
Gandeste-te la un drum pe care il faceai des cand erai copil.
Cauta-l pe Google Street View sau incearca sa-l vizualizezi in minte.
Din cand in cand, opreste-te si scrie pe o hartie daca iti vine vreo amintire. Un copac, un sentiment, o culoare, cam orice. Apoi fa o fotografie a locului. Daca nu ajungi acolo, poti sa-l desenezi – adaug eu.
Eu zic ca o sa va placa exercitiul. Si ca mai devreme sau mai tarziu, cineva o sa se bucure de mostrele astea de istorie, pentru ca, nu-i asa, povestile raman pentru eternitate si cam atat.
Competitia dintre om si masina a inceput. Suntem inca in conducere. Dar trisam ca de obicei. Suntem si arbitri si participanti. Isac Asimov daduse masinii un sens etic. Probabil ca stia el ce stia
Intre timp, unii aplauda aparitia “vietii” artificiale, iar altii sunt circumspecti si trag semnale de alarma. Cei mai multi nu constientizeaza paradigma in care ne aflam. Pentru ambele tabere, propun un moment de respiro
Orice produs poate fi imbunatatit pana cand devine altceva. Cam asa stau lucrurile in privinta manelei culte, intelectuale.
Stiam deja ca vesticii se dau in vant dupa “exotismul” manelei. Ca este gustata in cercuri intelectuale si este vanduta ca “emotie autentica”. Ca se transforma in altceva. Ca este copiata si este adaptata. Aceasta schimbare se duce si spre public. Consumatorii acestui nou produs sunt altii, aspiratiile si sistemul lor de valori poate fi usor diferit de cel al “clasicilor manelisti”.
Eu ma declar un consumator de asa ceva. Voi cum stati cu prejudecatile?
“Binele nu invinge pana nu-l facem. Pana nu-l impunem ca norma. Pls Re-Think”. Asta spune Sorin. Ieri, am pus un pariu cu el. Eu am zis ca o sa strang 30.000 de oameni buni pe un stadion. Retineti! Oameni a caror esenta este buna. Care prefera sa faca bine si care resping raul. Cum o sa ii recunosc, cum o sa ii strang… la asta inca ma gandesc. Poate o sa ne intalnim la un concert Leonard Cohen, daca mai vine inca o data la noi. Poate la anul, la Noaptea muzeelor. Sunt solutii si exista platforme unde se strang oamenii buni. Exista Lecturi Urbane si Lets Do It, Romania!
Eu sunt un sceptic, dar unul bun Am zis ca o sa strangem 30.000 de oameni buni, pe un stadion… mai greu, dar nu imposibil. Nu exista niciun time-table fixat. Intai cercetam mai atent piata, analizam posibilele solutii de implementare.
O suma de oameni buni si foarte buni, toti cu experienta de creatie, PR, strategie si
project management, cu care puteti comunica liber aici sau la
aquarium@friendsadvertising.ro